Casa memorială „Nicolae Labiș” din Mălini este un muzeu memorial înființat în casa în care a trăit poetul Nicolae Labiș, în satul Mălini, din județul Suceava. Din anul 2015 instituția muzeală a fost categorisită ca monument istoric de interes județean. Casa în care a locuit poetul Nicolae Labiș a fost construită de învățătorii Eugen și Profira Labiș în anul 1954 și se află în centrul satului Mălini. Casa este compusă din cinci încăperi și hol. În această casă, tânărul poet a trăit un timp din scurta și fulgerătoarea sa viață, zămislind aici poate cea mai semnificativă parte a creației sale poetice.
Casa a fost restaurată înainte de organizarea ei ca muzeu, în anul 1973. În această casă a fost amenajat în anul 1975 un muzeu memorial, sub administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. În anul 2001 au fost executate o serie de reparații curente (interioare și exterioare) ale locuinței. În cele cinci încăperi ale locuinței au fost reconstituite, grație exponatelor autentice, încărcate cu o multitudine de conotații evocatoare (cărți, caiete, rechizite școlare, piese vestimentare, un clopoțel cu „sunet argintiu”, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afișe etc.), climatul de viață și creație al poetului de la Mălini, sugerându-se coordonatele esențiale ale operei sale și aportul acesteia la evoluția liricii românești contemporane.
Casa memorială Nicolae Labiș de la Mălini poate fi vizitată de marți până duminică între orele 10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate premiile câștigătorilor în cadrul concursul de poezie „Nicolae Labiș” de la Suceava.
Nicolae Labiș a fost un poet român care s-a născut la data de 2 decembrie 1935 în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava și a decedat la data de 22 decembrie 1956 în București. A fost fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, iar școala primară o începe în satul natal în clasa mamei sale. Încă de la 5 ani învață să citească de la elevii mamei sale. A studiat la școala din sat și la Liceul Nicu Gane din Fălticeni și apoi la Liceul Mihail Sadoveanu din Iași. În anul 1950 i-a fost publicată prima poezie (Fii dârz și luptă, Nicolae) în ziarele Iașul nou și Lupta poporului. Deși a îmbrățișat, la început, ideile regimului comunist de guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea în cadrul partidului, în februarie 1953, departamentul său a purtat discuții cu privire la presupusele lui „abateri de la moralitatea școlii și disciplină”. În primăvara anului 1954, în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor (UTM au avut loc de asemenea discuții despre comportamentul său și s-a decis expulzarea sa din rândurile organizației. Cu toate acestea, pedeapsa nu a fost confirmată de organele superioare, propunerile fiind de fiecare dată refuzate de Mihail Sadoveanu cel ce era la vremea respectivă președinte. La absolvire a fost angajat ca redactor la revista Contemporanul, apoi la Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, însă renunță după doar un semestru.În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe și consumând țuică la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai. Există suspiciunea că ar fi fost împins de cineva sub roțile tramvaiului. Majoritatea volumelor sale de poezii au apărut post mortem.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să ciotești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/aviz-portugalia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri