Castelul (conacul sau casa) familiei Bálintitt din comuna Ernei, județul Mureș, aparținând arhitecturii neobaroce, a fost construit probabil în secolul al XVIII-lea. Edificiul a suportat numeroase modificări după secolul al XIX-lea. Lucrările de construcție au fost ordonate de către baronul Bálintitt József al II-lea (1851-1922). La începutul secolului al XX-lea, proprietarul castelului era unul dintre fii lui József, Bálintitt György, iar ca urmare a morții timpurii a lui György, celălalt fiu, Károly (1883-1943) a devenit proprietarul moșiei. Căsătorit cu baronesa Feilitzsch Mária-Olga, fiul lor, Károly (1911-...) a fost ultimul proprietar al castelului. În anul 1946, castelul a fost transformat, aripa nordică a fost demolată, clădirea căpătînd forma literei „L”, pierzând simetria originală. Colțul din stânga a fațadei principale a suferit modificări însemnate: s-a mai adăugat un etaj și s-a construit un balcon din metal. În trecut, ferestrele aveau formă semicirculară, dar ulterior și aceste ferestre au fost modificate. Fațada a fost decorată cu pervaze, la fel și ferestrele. Consoanele din metal nu au fost îndepărtate în timpul lucrărilor de renovare. Castelul avea 18 camere, iar salonul cu cele două coloane dorice a fost decorat cu portretele strămoșilor familiei Bálintitt. În această clădire a fost păstrată și biblioteca, dar și arhivele valoroase ale celebrului umanist maghiar, Kovacsóczy Farkas. Biblioteca cuprindea aproximativ 15000 de volume: cărți în limba germană, maghiară, franceză și engleză, dar și numeroase lucrări ale scriitorilor ruși, traduse în limba germană. Parcul castelului se afla pe dealul de lângă clădire, rămășițele acestui parc se mai văd și astăzi lângă iaz. Iazul din mijlocul acestui parc uriaș decorat cu numeroase flori și copaci a fost odată plin cu bărci. Drumul din grădina ducea până la scara din fața pridvorului. Pe partea stângă, în fața castelului, se afla un rând de plopi dispuși în stilul grădinilor de tip englez. În parcul de odinioară au existat și două case cu flori, dar și două fântâni. Parcul a fost construit de către Bálintitt György, parc din care au mai rămas numai câțiva copaci bătrâni, iar micul lac a devenit o mlaștină. După naționalizare, în anul 1954 aici s-a instalat școala generală din comună. După 1989 castelul a fost retrocedat familiei (unii spun că, alțșii că nu ), momentan aici funționează o grădiniță și două clase gimnaziale. Starea clădirii este una precară, iar parcul nu mai este ceea ce a fost în trecut. Astăzi aspectul neobaroc al clădirii este combinat în mod netrebnic cu o cârpăceală comunistă: țeavă groasă de gaz ce îmbracă fațada ca într-o chingă de fier, ferestre „noi” de bloc, grunduite la culoarea țevii de gaz, trepte din piatră masivă înlocuite de trepte de ciment sclivisit și în curte wc-uri țărănești, ca pe vremea întemeitorilor comunei. Deși în condițiile actuale pare greu de crezut, domeniul a avut și el odată vremurile lui de glorie. Bătrânii spun că doar curtea conacului se întindea pe mai bine de jumătate din actualul sat. Clădirea, deși impunătoare, nu impresiona prin lux sau extravaganță, în schimb parcul era de o frumusețe copleșitoare. Gidufalvi Ilona a lucrat la castel ca bucătăreasă până în ultima clipă. Amintindu-și de acele vremuri, se emoționează brusc. „Tare bine am mai dus-o la castel. Munca nu era deloc grea, iar stăpânii mă considerau mai mult ca pe un membru din familie, decât ca pe o slugă. Cu baroneasa mă înțelegeam de minune și domnul Balintitt râdea de noi. Zicea că ar fi bine să ne mutăm împreună, pentru că suntem ca două surori.“ Ca și înaintașii săi, Titkaroly a urmat tot o carieră militară. Era ofițer și mai tot timpul era plecat în Ungaria. Așa se explică și determinarea cu care l-au vânat autoritățile comuniste de după război. În noaptea de 3 spre 4 martie 1949, întreaga avere i-a fost confiscată. Dar aventurile baronului nu s-au terminat aici. Ajuns în Ungaria, a fost arestat și condamnat la doi ani de închisoare. În timp ce el își ispășea pedeapsa, nevasta lui, îl părăsea pentru …directorul închisorii. Chiar dacă a rămas singur și fără nimic, nobilul Balintitt a găsit totuși puterea să înfrunte destinul, care parcă se încăpățâna să-i stea împotrivă. S-a recăsătorit cu o contesă mai tânără decât el cu 20 de ani, și împreună au fugit în America. Aici, și-a găsit o a doua patrie și a început o nouă viață. A învățat pe brânci și cu multă ambiție a ajuns să lucreze ca economist în New York. Pe 11 septembrie 2001, două avioane de linie, deturnate de teroriști, loveau din plin turnurile World Trade Center. Într-unul din turnuri, la etajul 80, își avea el biroul. Numai că de data aceasta norocul i-a surâs. În ziua aceea, într-un mod cu totul întâmplător, nu se afla la birou…
Ernei, în limba maghiară - Nagyernye, în limba germană – Rohrdachen, este o comună din județul Mureș, care include și satele: Călușeri, Dumbrăvioara, Icland, Săcăreni și Sângeru de Pădure. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5836 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5219 locuitori) dintre care: români – 7,74%, maghiari – 73,41%, romi – 16,33% și restul - necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei mureșene Ernei astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 14,82%, romano catolici – 24,67%, reformați – 46,52%, unitarieni – 6,22%, martorii lui Iehova – 2,19% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele atracții turistice ale comunei sunt:
- Biserica unitariană din satul Călușeri
- Castelul Teleki din satul Dumbrăvioara
- Biserica reformată din satul Dumbrăvioara
Dacă îți place subiectul te invit să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/04/buk-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri