Catedrala ortodoxă „Sfântul Nicolae” se află în zona centrală a muncipiului Bacău, fiind un exemplu de monument istoric și de arhitectură religioasă specifică stilului bizantin, situat pe Bulevardul Unirii, fost Carol I, la nr. 4. Edificiul datează din secolul al XIX-lea și i se mai spune „catedrala mică” deoarece băcăuanii și-au construit o catedrală nouă având dimensiuni și mai mari. A fost ridicată cam la un secol după ce prima biserică a fost distrusă de o catastrofă naturală. Lângă biserica actuală sunt păstrate zidurile bisericii din perioada medievală, care fusese construită în secolul al XV-lea.
Din păcate, în secolul al XVII-lea s-a ruinat din cauza unei inundații alături de reședința episcopală. Catastrode de acest fel nu au ocolit nici catedrala din prezent. Cele două cutremure (din 1934 şi 1977) și un incendiu (din 1976) au supus-o la grele ăncercări. Însă prin grija preoților parohi și a altor binefăcători, de-a lungul timpului s-au realizat lucrări de reabilitare și, astfel, catedrala dalbă și-a recăpătat locul.Din însemnarea iconomului C.I.Iutzescu, făcută pe un Pidalion – ediţie de la Neamţ (1844), reiese referirea directă la actuala catedrală, referitor la care, în anul 1838, începe acţiunea de ridicare a unei biserici prin adunarea de milostenii la creştini, primind veşmântul sfinţirii nouă ani mai târziu, din mâna episcopului Veniamin Roset.
S-a construit prin contribuţia deosebită a epitropului Pavalache Cristea, cunoscut în istoriografia timpului ca „înnoitor de biserici“. În anul 1848 biserica a fost terminată şi dată în folosinţă prin sfinţirea ei. În 1848 s-a turnat şi un clopot de 508 kg, în vecinătatea bisericii, care se păstrează şi astăzi în patrimoniul acesteia. În 1871 în incinta bisericii s-a ridicat un paraclis pentru necesităţile pastoral-misionare ale parohiei. De-a lungul timpului biserica a beneficiat de mai multe intervenţii, cea mai însemnată datând din anul 1888, când a fost acoperită pentru prima dată cu tablă. Au urmat mici restaurări în anii 1958, 1963, 1972. Biserica “Sfântul Nicolae” se caracterizează prin formele sale decorative exterioare de sugestivă monumentalitate, ingenios proporţionate. Întreaga compoziţie este axată pe ideea exprimării cât mai clare, atât în exterior, cât şi în interior, a trăsăturilor particulare a tipului structural monovat care a stat la baza concepţiei. În ceea ce priveşte compartimentarea, spaţiul interior este tratat în spiritul formelor arhitecturale tradiţionale prin dispunerea în amfiladă, în cadrul unui plan având formă de navă unică a pronaosului, naosului şi altarului, precedat de un vestibul de intrare amplasat pe vest.Structura arhitecturală exterioară a sfântului lăcaş băcăuan se caracterizează prin ritmarea faţadelor cu impozante coloane de factură compozită, care odihnesc pe un soclu masiv ce conferă edificiului un caracter maiestuos de o severă eleganţă. În interior se constată o tendinţă de monumentalizare a volumelor şi de tratare unitară a lor prin amplificarea dimensiunilor. Lucrările din marmură ce împodobesc biserica sunt deosebite. Sunt de admirat soleea în trepte, masa sfântului altar, placajul de pardoseală, iconostasele mici, proscomidiarul, pisania. Proiectat şi realizat într-o unitate stilistică deosebită, întregul mobilier apelează la un repertoriu motivistic de sorginte tradiţională, cu trimiteri dese la repertoriul de motive al sculpturii bisericeşti din secolul al XVIII-lea. Pictura murală a bisericii este realizată în stil neobizantin. De dată recentă sunt ultimele înnoiri aduse bisericii, dintre care enumerăm crucile aurite de pe turle, cinci clopote turnate la Innsbruck, în Austria, restaurarea totală a acoperişului şi învelirea bisericii cu tablă de cupru, tâmplăria interioară şi exterioară, înlocuirea întregii instalaţii electrice, urmând a se schimba şi cea termică. În prezent, la biserică se realizează repictarea în tehnica mozaic a frescelor exterioare, renovarea şi restaurarea faţadei. Astăzi, Catedrala „Sfântul Nicolae“ a rămas „cea mică“, pentru că sub streaşina ei s-a ridicat Catedrala „cea mare“ - „Înălţarea Domnului“. Sfântul lăcaş are zilnic uşile deschise. Chiar dacă nu se ţine slujbă, un preot este prezent în biserică, pentru a răspunde problemelor pastoral-misionare ale oamenilor.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/02/saint-john.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri