Cetatea Colț dateazǎ de la începutul secolului al XIV-lea și a fost ctitorită de familia cneazulului Cândea, cea mai influentă familie nobiliară din Ţara Haţegului, recunoscută pentru averile şi ambiţiile ei. Numele fusese iniţial o poreclă: „Nicolaus dictus Kende”, adică „Nicolae, zis Căpetenie”. Prin maghiarizare, familia este recunoscută astăzi sub numele de Kendeffy. Ulterior, Cândea a trecut la religia catolică și și-a schimbat numele în Kendeffy.
Cetatea se aflǎ pe teritoriul satului Suseni, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara, pe drumul județean DJ 686, la intrarea pe valea Râușorului, într-un peisaj de vis, la 3 km distanțǎ de satul Râu de Mori. Cetatea a fost ridicată pe un colț de stâncă, la intrarea în defileul Râușorului, în jurul unui turn pătrat, căruia i-au fost adăugate un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri. Deși a fost ridicată în scopuri de apărare, ea nu a îndeplinit niciodată acest rol, cele trei fortificații fiind prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că, cel mai probabil, cetatea servea ca loc de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Cetatea are plan neregulat, adaptat formei de relief, este prevăzută cu un donjon masiv și a fost cea mai puternică cetate cnezială transilvăneană. Urmare a unor serioase degradări produse de o invazie turco tătară, pe la 1700, cetatea a fost abandonată. Cetatea Colț, ale cărei începuturi datează din anul 1359, s-a degradat prin prăbușirea unor curtine, iar în prezent mai păstreză doar resturile de ziduri, fiind practic o ruină.
Multă vreme cetatea a rămas în uitare. I-a atras atenţia, cu peste un veac în urmă, scriitorului Jules Verne. Iniţial, cercetătorii au crezut că în romanul „Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne este vorba despre castelul Bran. În urma unor cercetări amănunţite, ei au concluzionat că este vorba despre cetatea Colţ. Criticii care au studiat opera scriitorului francez au ajuns la concluzia că acesta a făcut o călătorie în Transilvania şi a fost însoţit de o femeie frumoasă din Homorod. Se pare că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne, iar dragostea celor doi s-ar fi consumat și în pitorescul peisaj al castelului din Carpaţi. Specialiştii susţin că în biografia scriitorului există o perioadă, cea cuprinsă între anii 1882-1886, în care nu s-au putut identifica cu exactitate locurile prin care a ajuns Jules Verne și se presupune că ar fi ajuns în Transilvania.
Localnicii vorbesc despre o fată de 17 ani, care şi-a abandonat viitorul soţ în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de acasă. Este vorba dedepre Luiza Teutch, numită de către Jules Verne „unica sirenă” şi care l-a r fi însoţit pe scriitor în acest timp. Cei doi s-au despărţit, iar Luiza s-a căsătorit cu un alt bărbat şi s-a mutat în Bucureşti. Ea nu l-a uitat pe Jules Verne, iar dragostea lor a continuat, prin scrisori şi cu timpul, s-a stins. În 1944, într-un scrin, o familie din Bucureşti a găsit câteva scrisori de dragoste de la Jules Verne către Luiza. Aceasta şi-a păstrat corespondenţa cu scriitorul, pe care a lăsat-o moştenire nepoţilor săi. Alături de scrisori, au mai rămas şi cadourile primite de la Jules Verne, două machete ale iahturilor scriitorului, un ceas cu pendul şi câteva volume din cărţile lui Jules Verne. În cartea ”Pe urmele lui Jules Verne în România”, Simion Săveanu, emite ipoteza că între 1882 și 1884 Jules Verne ar fi fost apropiat de o anume Luiza Müller, originară din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț, care a devenit sursă de inspirație pentru romanul Castelul din Carpați. Reprezentanții comunei Râu de Mori încearcă să atragă fonduri pentru reabilitarea acestui monument istoric, ajuns astăzi în paragină.
În localitate Suseni există o biserică fondată in secolul al XIV-lea de familia cnejilor Cândea / Kendeffy (fondatorii Cetății Colț). Turnul bisericii este fortificat, prevăzut cu mortiere și se află deasupra altarului. În trecut, cele trei etaje ale turnului erau folosite ca încăperi de către călugări. Această biserică, păstrată foarte bine, a fost declarată monument istoric de importanță națională.
Râu de Mori, în limba maghiară – Malomvíz, în limba germană –Mühlbach, este o comună din județul Hunedoara, care include și satele: Brazi, Clopotiva, Ohaba-Sibișel, Ostrovel, Ostrov, Ostrovu Mic, Sibișel, Suseni, Unciuc și Valea Dâljii. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 3153 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3546 locuitori), dintre care: români – 93,14%, romi – 4,05% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei hunedorene Râu de Mori astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 69,01%, penticostali – 12,97%, baptiști – 14,68% și restul - nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos atracțiile turistice ale acestei comune:
- Biserica Cuvioasa Paraschiva, din satul Clopotiva, monument istoric din secolul al XIX-lea
- Biserica Pogorârea Sfântului Duh, din satul Ostrov, monument istoric din secolul al XIV-lea
- Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, din satul Clopotiva, monument istoric din anul 1763
- Biserica parohială reformatădin satul Râu de Mori, monument istoric din secolul al XVIII-lea
- Biserica cnezilor Cândea din satul Suseni, monument istoric din secolul al XIV-lea
- Casa nobiliarăa Cândeștilor din satul Râu de Mori
- Cetatea Colț din localitatea Suseni, monument istoric din secolul al XV-lea
- Case tradiționale țărăneștidin satul Clopotiva
- Rezervația naturală"Calcarele de la Fața Fetii" (20 ha)
- Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din România
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/11/monede-dolari-canadieni-de-colectie-8.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri