Primele cercetări ale Cetății Dăbâca aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. Cetatea a fost ridicată în mai multe etape, ea evoluând de la o simplă fortificație la cetate de reședință a comitatului Dăbâca, menționată documentar în 1146, în secolele X-XIV ea jucând un rol important în Transilvania. A fost distrusă la invazia tătarilor din 1241, fiind apoi reconstruită. Nu a mai reușit însă să își recâștige importanța inițială.
Pietrele cetății au fost folosite la construirea castelului Teleki. Actualmente resturile cetății sunt parțial acoperite. Cetatea avea formă triunghiulară, cu un vârf orientat spre nord. Inițial avea pe latura sud-vestică mai multe valuri de pământ și șanțuri de apărare, iar pe celelalte laturi palisade de lemn. Palisadele au fost distruse în secolul al XI-lea, în urma conflictelor cu triburile de cumani și pecenegi. Ulterior valurile de pământ au fost înălțate suplimentar, iar sistemul de palisade a fost refăcut și redefinit într-un mod mai complex. Cetatea putea fi accesată prin două porți, pe latura nordică, respectiv sud-vestică, ambele încadrate de turnuri de lemn. La sfârșitul secolului al XII-lea palisadele au fost înlocuite de ziduri din piatră, turnuri și donjoane. Zidurile de piatră aveau lățimi între 2,4 și 4 metri și înălțimi de 3-4 metri.
Dăbâca,în germană - Doboka sau Dabuke, în maghiară – Doboka, este o comună din județul Cluj, care include și satele: Luna de Jos și Pâglișa. ce este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea, la 35 km depărtare d eCluj. Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854). Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în anul 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea.
În anul 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1543 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1804 locuitori) dintre care: români – 81,33%, maghiari – 6,86%, romi – 6,41% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei clujene Dăbâca astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 77,38%, reformați – 6,35%, penticostali – 2,59%, greco catolici – 5,96%, martorii lui Iehova – 1,1% și restul – nedeclarată sai altă religie. Atracțiile turistice ale comunei sunt: Cetatea Dăbâca, Biserica reformată Dăbâca, Conacul Rhedy (secolul al XVIII-lea) și Castelul Teleki din Luna de Jos.
-->
Răspunsuri