Cetatea Făgărașului este situată în chiar centrul municipiului Făgăraș, în județul Brașov. Construcția cetății a început în anul 1310 pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei împotriva incursiunilor tătarilor și otomanilor. În anul 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în grosime pornind din interior.
Noi spații au fost amenajate în încăperi și săli boltite. În anul 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața. Mailat a căzut în cursă și a fost luat prizonier, murind zece ani mai târziu. În anul 1599 Mihai Viteazu a ocupat cetatea, a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca, împreună cu domeniul, el devenind principe al Transilvaniei, și adăpostind aici familia și tezaurul domnesc, câțiva ani mai târziu.
Un an de zile Stanca locuieşte în Cetate ca stăpână. Aşa a ajuns castelul de la Făgăraş locaţia cea mai căutată pentru Dietele şi balurile Transilvaniei. A fost perioada de glorie a edificiului. La Făgăraş se ţineau patru baluri în fiecare an.
La petreceri participau toţi nobilii transilvăneni, peste 1000 de persoane. Istoricii spun că nobilii tăiau şi câte 50 de purcei pentru o petrecere de la care nu lipseau vinul roşu şi dansurile de societate. Domniţele necăsătorite veneau la bal pentru a-şi găsi alesul. Pe lângă balurile renumite în toată Transilvania. Doamna Stanca organiza în cetate şi serate muzicale la care participau soţiile nobililor din zonă.
După moartea lui Mihai Viteazu, cetatea devină fortăreaţă militară, iar Doamna Stanca avea să ajungă prizonieră între zidurile ei. În anul 1617, au fost înălțate ultimele două nivele ale turnului de sud-vest, cunoscut și sub denumirea de Turnul Roșu, care are cinci nivele.
În cursul secolului al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgărașul a fost o adevărată capitală a principatului Transilvania, cetatea devenind reședință a principilor Transilvaniei. Dieta transilvăneană s-a reunit aici în 11 rânduri.
Reşedinţa a principilor Transilvaniei, complexul feudal fortificat de la Făgăraş şi-a definit forma şi proporţiile actuale în ultima parte a secolului al XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Importante lucrări sunt întreprinse în vremea principilor Balthazar Bathory (1S89-1S94), Gabriel Bethlen (1613-1629) şi Gheorghe Rackoczi I (1631-1643).
Astfel, Gabriel Bethlen a adus arhitecţi italieni care au imprimat construcţiei estetica Renaşterii - motive florale şi blazoane, stucaturi, loggii deschise în arcuri; concomitent, la colţurile cetăţii se construiesc cele patru bastioane - cazemata în stil italian. În timpul lui Gheorghe Rackoczi I, au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutură de pământ, realizându-se o rezistenţă de 8 m grosime. Se construieşte acum clădirea corpului de gardă pe latura de est, iar şanţul de apărare din jurul cetăţii este lărgit, adâncit şi umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.
În urma acestor lucrări, Cetatea Făgăraşului - centrul politico-administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului - a devenit un impunător ansamblu medieval. Adaptările şi adăugirile de construcţii la care este supusă cetatea vor culmina, în secolul al XVII-lea, cu transformarea sa într-o fastuoasă reşedinţa princiară, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument. În anul 1630 șanțul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare.
Mai târziu, pivnițele au fost reamenajate în temnițe unde erau închiși iobagii care se revoltau. În anul 1657 principesa-consoartă Zsuzsanna Lorantffy (soția principelui Gheoerghe Rakoczi I), stăpână a Cetății Făgărașului, a înființat prima școală (de nivel mediu) cu limbă de predare română, la Fpgpraș, care a funcționat sub patronajul principesei.
După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgărașului a fost preluată de austrieci și a devenit cazarmă, începând din 1699, și închisoare militară. În anul 1721 Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a castelului. Însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Kein și-a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în anul 1737.
Nicolae Iorga a vizitat cetatea în anul 1903 și a găsit-o aproape de ruină. Între anii 1948 – 1960 cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din închisorile din sistemul Gulagului românesc.
În anii care au urmat (1965 - 1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare. În prezent, cetatea adăpostește Muzeul Țării Făgărașului “Valer Literat” precum și Biblioteca Municipală. Cetatea Făgăraşului este cel mai impunător monument al ţinutului, unul dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din întreaga ţară şi chiar din Europa.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/09/padova-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri