Colegiul reformat, astazi Colegiul național “Aurel Vlaicu” din Orăștie, județul Hunedoara, este o veche și prestigioasă instituție de învățământ a localității, situată pe strada Gheorghe Lazăr, nr. 8. Inițial instituția de învățământ a fost o școală reformată ridicată în secolul al XVII-lea pe lotul donat de Rákóczy I, pe locul fostului spital. În anul 1883 s-a ridicat aripa nordică a clădirii prin contribuția financiară a contelui Kún Kocsard. În anul 1901 a fost cumpărat un lot de teren de la biserica reformată pentru a se construi un nou local al ș;colii, cu suma de 48000 coroane. În anul 1902 s-au făcut planuri, arhitectul Hercegh Zsigmond din Budapesta a stabilit suma necesară pentru construcția noului edificiu la 305000 coroane, ea fiind admisă de conducerea colegiului. Pentru obținerea sumei s-a cerut ajutor Ministerului Instrucțiunii. La 7 ianuarie 1903, Ministerul a dat răspuns favorabil, iar arhitectul Zsigmond a pregătit planul parțial sperând că în primăvara lui 1905 va putea începe lucrările.
După strângerea de noi fonduri, la 15 septembrie 1908 sunt publicate ofertele și lucrările încep. Pentru canalizare, electrificare, încălzire au lucrat : Tolt Istvan din Budapesta, Firma Ribner din Cluj, Bolog David din Arad, Schwarz Sandor — Budapesta. Lucrările au fost conduse de Herczegh Zsigmond ca arhitect și șef inginer Mahler Ignas. Horvath Geza, sculptor cu studii la München și Roma a realizat cele două busturi ale lui Kún Kocsard și Kuun Geza, care au fost așezate în fata școlii. Noul local a fost dat în folosință înul 1910. Clădirea face parte din marile edificii arhitecturale ale zonei. Măreția impunătoare a formei se remarcă prin stilistica combinată a frontalului. Construcția este în formă de U cu ferestre și firide ornamentale cu caracter liniar geometric și cubist într-o aranjare modernă.
Arhitectura exterioară este îmbogățită ornamental de basoreliefurile ce încadrează ferestrele într-o repetare stilizată și bogatele ornamente de împletituri de lauri în cununi. Sobrietatea intrării în clădire prin monumentalul soclu în piatră ce străjuiește poarta pe de o parte și pe de alta, impresionează pe vizitatori. Pe frontispiciul clădirii, deasupra porții de intrare, este dăltuită o asemenea împletire de lauri în cununi, care împreună-cu cele de sub ferestrele mari și luminoase ale frontalului poate fi numită stemă simbolică ce reprezintă victoria, cultura și știință. Dacă acest edificiu arhitectonic este valoros în vederea exterioara măreț și impunător, interiorul de asemeni te reține contopind cu plăcere linia siluetă a coridoarelor, luminozitatea acestora precum și caracterul bogat inspirat ol constructorului, prin sistemul de trecere de la un etaj la altui, prevăzut cu stâlpi și bolți. Atât treptele cât și lateralele sânt construite din marmoră roșie de Rușchița. Lateralele de sprijin ale scărilor sânt formate din grupuri de coloane mici compuse din soclu, coloană propriu-zisă și capitel peste care trece o linie elegantă de marmoră unindu-le spre baza în coborâre a scărilor. Clădirea se compune din subsol, parter, etajul I și etajul II. Acoperișul clădirii este paramedic, care pe centrul frontalei, corespunzând cu poarta intrării principale, se prelungește urcând în formă de turn patrulater și se termină cu o turelă mult înălțată, siluetă în patru fete și firide arhitectonice ornamentate. Edificiul, fără îndoială, a fost construit și pe cheltuiala statului maghiar, însă contribuția materială a celor doi grofi așezați în fata școlii nu a fost infimă. În 1928, clădirea este cumpărată de statul român cu 8000000 lei, vărsați bisericii reformate. Liceul maghiar până la desființare se mută în vechiul local reformat. O nouă etapă începe în istoria liceului „Aurel Vlaicu” Orăștie. Pe frontispiciul ei, deasupra porții de intrare, este așezat medalionul „Aurel Vlaicu”- “Vulturul Carpaților”, basorelief din bronz, conturat cu lauri, donat de poetul Octavian Goga, prieten a lui Vlaicu și prieten al Orăștiei. Deschiderea noului an școlar 1928/29 la liceul din Orăștie se face în clădirea devenită acum așezământul unei instituții românești, cu festivități la care a participat și Ministrul Instrucțiunii de atunci I. Angelescu. În timpul celui de-al doilea război mondial în curtea școlii s-au săpat tranșe iar a școala a servit ca spital timp de un an. Renumele, tradiţia unei comunităţi de multe decenii sau calitatea învăţământului promovat de una dintre şcolile secundare româneşti de seamă din sudul Transilvaniei, nu au constituit argumente legitime în faţa regimului comunist. Reforma învăţământului din august 1948 desfiinţează această valoroasă instituţie şcolară, după o activitate de 3 decenii. Pentru o perioadă de timp, clădirea adăposteşte o colonie de copii refugiaţi din Grecia, în condiţiile războiului civil din acea ţară.
După o întrerupere de 6 ani, o a doua etapă în istoria liceului începe cu anul şcolar 1954-1955, sub denumirea de Şcoala Medie Mixtă de 10 ani Orăştie. Momentul reînfiinţării şcolii corespunde cu dezvoltarea oraşului atât demografic, cât şi ca putere economică, ceea ce face necesar un număr sporit de cadre în toate domeniile ştiinţelor, tehnicii, culturii. Şcoala cuprindea în structura sa clase din ciclul primar, gimnazial şi liceal, în cadrul învăţământului de zi, seral şi fără frecvenţă. Drept recunoaştere a continuităţii şi în spiritul respectului faţă de înaintaşi, instituţia primeşte prin ordin ministerial în toamna anului 1957, denumirea de Şcoala Medie „Aurel Vlaicu”. Imaginea celui care patronează instituţia, inginerul aviator Aurel Vlaicu, este imortalizată prin dăltuirea în bronz a monumentului din faţa şcolii. Sculptura a fost realizată de Ana Olaru, turnarea în bronz s-a executat la Fabrica Chimică Orăştie, bustul fiind aşezat pe un soclu de piatră în 1957. Cea de-a treia perioadă în evoluţia instituţiei este cea de Liceul Industrial „Aurel Vlaicu”, profil mecanic – Construcţii de Maşini, cuprinsă între anii 1977-1990. Trecerea la această formă s-a făcut prin decret ministerial ca urmare a industrializării exagerate, pe care regimul comunist o impunea. Liceul a funcţionat fiind patronat de Întreprinderea Mecanică Orăştie, având cursuri liceale de zi şi serale, şcoală profesională şi şcoală de maiştri. După decembrie 1989, liceul eliberat de constrângerile ideologice şi comandamentele economice, redevine Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”. În anul 2000 Liceul devine Colegiul Național “Aurel Vlaicu”.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/monede-de-colectie-bulgaria-5.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri