Dumbrăvița, denumire veche, înainte de 1924 - Sântești, în limba maghiară – Újszentes sau Vadaszerdo, în limba germană - Neussentesch, în limba sârbă - Opština Dumbravica, este o comună din județul Timiș, formată numai din satul de reședință cu același nume. Potrivit unui studiu de specialitate elaborat în 2013 de Consiliul Consultativ pentru Regionalizare, comuna Dumbrăvița este cea mai dezvoltată și bogată localitate din România. Datorită dezvoltării fulminante din ultimii ani localitatea s-a alipit teritorial de municipiul Timișoara.
In cadrul recensamântului unguresc din 1900 comuna apare cu denumirea Vadaszerdo, iar nu Ujszentes, cum apare doar în recensământul din 1910. ”Vadaszerdo” este traducerea din limba germană în cea ungară, a cuvântului compus ”Jagdwald”, care însemna ”pădurea de vânătoare”, actuala Pădure Verde, folosită de contele Claudius Florimund Mercy, guvernator austriac al Banatului, după cucerirea provinciei de către Habsburgi. La 1897 a fost construită, cu banii statului, biserica reformată. Recensământul din 1900 înregistrează 46 de locuitori cu limba maternă română în localitate.
Românii au început să se așeze la Dumbrăvița în număr mai mare după unirea Banatului cu România. La 1927 au fost împroprietărite alte 42 de familii de români. În același an a fost înființată parohia ortodoxă. În anul 1964 numele localității a fost schimbat din Ujszentes în numele actual „Dumbrăvița”. Localitatea a beneficiat de fenomenul de exurbanizare, prin care populația din Timișoara s-a așezat aici. Procesul s-a intensificat după anul 2000, fiind la baza unei creșteri urbanistice exponențiale. Astfel, în mai puțin de 10 ani, numărul de locuitori a crescut o dată și jumătate, cu perspective ulterioare de creștere.
La recensământul din anul 2011 comuna număra 7522 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2693 locuitori) dintre care: români – 76,07%, maghiari – 14,05%, germani – 1,15% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei timișene Dumbrăvița se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 67,33%, romano catolici – 10,05%, reformați – 7,24%, penticostali – 1,78%, greco catolici – 1,75%, baptiști – 1,62% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 1778 zona Timişului a fost preluată in administratie de Ungaria şi astfel a început popularea ei cu maghiari din zona oraşului Szeged şi din zona de după Tisza. Localităţile maghiare din Banat au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, în urma acţiunii guvernului maghiar.
Locuitorii din Szentes au fost informaţi în anul 1889 de către ziarul local că guvernul înfiinţează mai multe sate în jurul oraşului Timişoara. În anul 1889, 127 de persoane din Szentes s-au hotărât să cumpere pământ la 6 km nord de Timişoara. Conform contractului contravaloarea terenului s-a plătit în 20 de ani. Terenul este situat în locul defrişat al unei părţi din Pădurea Verde. Astfel localitatea s-a numit Vadaszerdokozseg (comuna din Pădurea Verde). În toamna anului 1891, 133 de familii, în total 768 de persoane din Szentes au început să construiască casele pe pământul cumpărat. În 1892 comuna avea deja câteva străzi.
La dorinţa locuitorilor, comuna a primit numele de Ujszentes (Szentesul nou). Majoritatea locuitorilor erau de religie reformată, astfel în anul 1901 a fost sfinţită biserica reformată din localitate. După anul 1920 în localitates-au stabilit mai multe familii din Banatul Sârbesc (Toracul mic, Toracul mare), dar şi familii maghiare şi române din diferite zone ale României. În anul 1950 numele localităţii Ujszentes s-a schimbat în Dumbrăviţa, nume pe care îl poartă şi astăzi. Prima atestare documentară se pare că există în monografia lui Bodor Antal din 1907, în ziarul local al oraşului Szentes.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/istoria-jocurilor-olimpice-3.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
E o comună foarte bogată și aproape că-i legată de Timișoara.