La 6 iunie 1906, la București se deschidea oficial Expoziția generală română, eveniment gândit pentru celebrarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului şi 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Locul ales pentru amplasarea expoziției a fost Câmpia Filaretului (Câmpia Libertății), actualul Parc Carol I, un spațiu cu semnificații istorice importante. Ideea acestei manifestări i-a aparținut politicianului Take Ionescu, iar comisarul-șef al expoziției a fost numit Constantin I. Istrati. Întregul proiect a fost gândit și executat de arhitect Ion D. Berindey, arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont. În cadrul expoziției au fost realizate pavilioane ale administrației locale și generale, pavilioane naționale (Franța, Ungaria, Austria) și regionale (Transilvania, Bucovina, Dobrogea, diferite județe) și o multitudine de pavilioane private cu reprezentare din industria agricolă, comerț, transporturi, alimentară, extractivă etc. S-a estimat un număr de 40.000 de expozanți și aproximativ 2.000.000 de vizitatori în cele aproape șase luni de funcționare. Construcțiile au fost gândite ca pavilioane temporare, demontabile, foarte puține din acestea păstrându-se astăzi. Amenajarea a fost gândită ca un orășel în care puteai să petreci o zi întreagă vizitând pavilioanele, locurile de distracție sau restaurantele. Aleile, străzile și sau piațetele expoziției au primit nume ale personalităților, figurilor istorice sau a regiunilor românești. Majoritatea informaţiilor despre fiecare expozant şi pavilion sunt preluate din lucrarea Călăuza oficială şi catalogul Expoziţiunei generale române din 1906, publicat de Socec în anul 1906. Pentru toate clădirile s-a reținut denumirea originală, aşa cum apare pe planul de la 1906, plan „văzut și aprobat pe 12 Mai 1906”. Planul este întocmit de arhitecții diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont și aprobat de comisarul general al expoziției Constantin I. Istrati.
Pavilionul Comunei București a fost o construcție aparte în cadrul Expoziției Generale Române din anul 1906, fiind situat primul pe partea dreaptă, pe Aleea Independenţei. Construcţia în stil neoromânesc era reprezentarea oficială a primăriei capitalei în cadrul expoziţiei. Clădirea era situată vis-a-vis de Pavilionul Regia Monopolurilor Statului, cele două clădiri deschizând înşiruirea pavilioanelor principale de după Piaţa Dorobanţilor. Interesant este faptul că nici la vremea respectivă Primăria nu avea o clădire proprie, administraţia generală a capitalei fiind chiriaşă în diferite construcţii private. Primăria nu a reuşit nici până astăzi să construiască un edificiu propriu, dar în cadrul expoziţiei a avut acest pavilion temporar.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri