Gara veche din municipiul Brașov a fost construită între anii 1871 – 1873 de către Societatea Căilor Ferate Ungare de Est, paralel cu drumul Hărmanului, vizavi de fosta rafinărie. Prima gară a orașului a fost inaugurată cu mare fast în anul 1873, dar cu multe emoții, deoarece contabilul firmei constructoare a fugit cu 38 de milioane de forinți. Era o clădire austeră, cu parter pentru birouri și etaj pentru pentru locuințele de serviciu ale angajaților. În Gazeta de Transilvania din 8 ianuarie 1872 se scria: „Cetatea şi Comuna Braşovului s-a sbuciumat 25 de ani să aibă cale ferată, lucru pentru care nu a cruţat nici bani nici trudă, pe când credeau că sunt aproape de Braşov, a venit ştirea că o mare sumă de bani a fost furată de contabilul societății de construcții - câteva miliarde de euro din ziua de azi, - dar statul intervine în sprijinul societății pentru terminarea căii ferate Sighişoara – Braşov.“
Duminică, 1 iunie 1873, într-o zi caldă de vară, o mulţime de braşoveni din oraş şi din satele din jur s-a strâns ca să vadă „carul de foc”. Fix la ora 11.00, la linia întâi din Gara Braşov a sosit primul tren festiv, cu 24 de „care” trase de o locomotivă cu abur. Astfel, a fost deschisă calea ferată Sighişoara – Braşov. Era ultimul tronson al magistralei Oradea – Cluj – Braşov. În aceeaşi zi, a avut loc şi primul incident în cadrul Regionalei de Cale Ferată Braşov. În documentele vremii se consemnează faptul că „la podul mare de peste Olt, de la Racoş, un car a alunecat de pe şine”, dar echipa trenului a repus vagonul pe linie şi trenul şi-a continuat drumul spre Braşov. Ea a funcţionat până în anul 1902, când construcţia a fost extinsă cu două aripi simetrice de Căile Ferate Ungare de Stat – MAV.
În timpul primului război mondial gara a suferit numeroase stricăciuni. Ea a fost refăcută, dar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost din nou afectată serios. Pe 16 aprilie 1944 a fost incendiată şi distrusă de bombardamentele americane. O parte din clădirea vechii gări există încă între blocurile de pe Strada Hărmanului. Vechii ceferişti îşi amintesc că, fiindcă era în partea de nord a oraşului, o vreme i s-a spus Gara de Nord, dar denumirea n-a rezistat. La început, s-a folosit alfabetul Morse şi se semnaliza cu felinare cu gaz, un exemplar fiind păstrat şi în amintirea vremurilor cînd feroviarii braşoveni lucrau cu locomotive cu aburi Pacific. „Trenul făcea 25 de km pe oră, ceea ce pentru noi, care eram obişnuiţi cu drumurile făcute cu trăsura, era un mare progres“, scria Sextil Puşcariu în „Braşovul de altădată“, amintind şi de faptul că trecerea mastodontului de oţel speria caii.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/03/montelimar-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri