Geamia orașului tulcean Isaccea, având numele oficial - Mahmud Yazîcî este situată în centrul oraşului, pe Strada 1 Decembrie, la numărul 19. Este un monument istoric ridicat în epoca feudală, datând probabil din secolele XVII -XVIII şi restaurată în 1860 de către Mahmud Efendi. Construcţia cuprinde o cameră și o sală de rugăciuni a credincioşilor musulmani dar și un pridvor cu stâlpi de lemn și arce în plin cintru, unde credincioşii îşi lasă încălţămintea. Parterul este despărțit prin șiruri de stâlpi de galeriile laterale și cea de la intrare. Aceasta din urmă este separată de rest printr-o balustradă joasă de lemn. Galeriile sunt etajate. La nivelul superior galeria se întinde și deasupra pridvorului. Fațada de vest cu arcele în plin cintru sprijinite pe stâlpi subțiri de lemn, având deasupra un plin masiv de zidărie, acoperișul puțin înalt, cu streașina largă, par a fi elemente de arhitectură mediteraneană, adusă poate prin intermediul unor meșteri străini. Lângă cladire se înalţă minaretul (25 m), cu un diamentru de 3,55 m. El este construită din piatră, cărămidă şi lemn. Edificiul s-a restaurat de mai multe ori, respectându-se arhitectura originală. Serveşte şi astăzi practicilor religioase ale cultului musulman. În sala de rugăciuni se află o placă de piatră, unde sunt inscripţii dăltuite, cu caractere arabe.
Isaccea, în turcă - İshakçı, denumire antică – Noviodunum, este un oraș din județul Tulcea care include și satele: Revărsarea și Tichilești, fiind situat la 35 km nord-vest de municipiul Tulcea. Relieful este alcătuit din formațiuni prealpine (șisturi cristaline, depozite sedimentare, magnetice, diabaze și porfire) alpine unde se conservă și amprente ale mișcărilor mai vechi (hercinice și acaledonice). Localitatea este așezată într-o zonă unde se întâlnesc Podișul Niculițelului cu Depresiunea Saon (Isaccea-Niculițel) și Lunca Dunării. Clima este temperat-continentală. Iernile sunt lungi și geroase. Crivățul, venit din zona nord-estică a Rusiei către sud-vest, produce viscol și temperaturi foarte scăzute. Verile sunt uscate și călduroase. Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a. Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma. Fauna de pădure cuprinde: căprioara, mistrețul, iepurele, dihorul, nevăstuica, bursucul, lupul de pădure, vulpea, broasca țestoasă de câmp, bizamul, șacalul, privighetoarea, fazanul, potârnichea, prepelița, coțofana, mierla, pupăza, ciocârlanul, cinteza, pițigoiul, prigoria, corbul, șoimul, buha, acvila de câmp, vulturul șerpar. Fauna de baltă cuprinde: lupul de stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia, rizeafca, nisetrul, morunul, păstruga și cega). În antichitate orașul a fost baza flotei romane a Dunării de Jos numită "Clasis Flavia Moesica". În secolele următoare, Noviodunum a rămas o importantă bază navală bizantină pe Dunăre, până în 602, când a fost pierdută în fața avarilor. A revenit sub controlul Imperiului Roman în vremea împăratului Tzimiskes și a rezistat cu unele întreruperi (regatul româno-bulgar) până în prima parte a secolului al XIII-lea, după care a fost ocupat de tătari. În 1340 a fost ocupat de Hoarda de aur, apoi a fost sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrânm pentru ca în 1484 să teritoriu turcesc. A fost ars de câteva ori în secolul XVII, în timpul războiului ruso-turc, fiind ocupat de mai multe ori de fiecare. După războiul de independență al României revine statului românesc. La recensământul din anul 2021 orașul număra 4408 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 5026 locuitori) dintre care: români – 81,99%, romi - 3,95%, turci – 1,81% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului tulcean Isaccea astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 79,56%, musulmani – 6,74% și restul –nedeclarată sau altă religie.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/arbing-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri