Gimnaziu evanghelic, denumire actuală - Colegiul Național „Liviu Rebreanu” este o instituție liceală de învățământ din municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, care își desfășoară activitatea în clădirea fostului gimnaziu luteran de băieți, monument istoric clasificat. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea spațiul Gimnaziului Evanghelic din centrul orașului a devenit tot mai strâmt pentru nevoile crescânde de studiu ale cetății. Ideea construirii unui nou sediu a devenit variantă de lucru pentru bistrițeni.
Vechiul sediu al Gimnaziului Evanghelic a fost vândut statului de către Parohia Evanghelică în data de 7 octombrie 1900, cu suma de 120000 de coroane. S-a hotărât cumpărarea unui teren pentru noua construcție, pe strada Măcelarilor (în prezent Bulevardul Republicii). Terenul era de formă dreptunghiulară, cu un front la stradă de 192 metri, înspre vechiul târg de vite de 209 metri și lungimea de 230 metri.
Directorul de atunci al gimnaziului, Georg Fischer, a apelat la donații pentru începerea construcției, în primul rând de la elevi și profesori. În anul 1901 suma adunată a fost de 44237 coroane. Între elevii liceului s-au numărat Alexandru Vaida Voevod și Miron Cristea, viitori prim miniștri ai Românie dar și scriitorul Liviu Rebreanu.
Ridicarea noii clădiri a școlii a costat în total 496 959,05 coroane, fără a lua în calcul costurile pentru aprovizionarea cu apă, canalizare și iluminatul electric. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului vienez Paul Brang. Construcția a început la 1 aprilie 1908. Punerea pietrei de temelie a avut loc la 21 mai 1908 în prezența Episcopului evanghelist provincial Dr. Friedrich Teutsch.
Supravegherea construcției a fost încredințată inginerului șef Adolf Klein. Constructorii și tâmplarii Michael G. Adleff și Michael Huss au primit comanda pentru lucrările de construcție. Ultimele realizări ale tehnologiei de construcție a vremii au fost utilizate în construcție. S-a folosit beton armat, iar clădirea a fost acoperită cu eternit în loc de plăci de acoperiș.
Clădirea a fost dotată și cu încălzire centrală modernă. Deja în februarie 1910, clădirea era aproape terminată pe exterior. Clădirea a fost data în folosință în luna septembrie 1910.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/05/udine-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri