Grădina Publică este principala oază de verdeață a orașului Brăila. De-a lungul vremii ea s-a mai numit: Grădina Pașei (sub ocupație turcească), Grădina Belvedere, Alexandru Ioan Cuza, Monument sau Grădina Mare. Grădina s-a realizat în manadatul de primar al lui Constantuin Hepites (anul 1835) și se întinde pe 6,6 hectare.
În anul 1929 s-a realizat un chioșc metalic permanent unde concertau diferite fanfare pentru distracția oamenilor, dar și restaurantul Cazino. Uneori și astăzi mai cântă la chioșcul metalic fanfara militară a garnizoanei.
După 1914 s-au mai construit, în grădină, un bazin cu fântâna arteziană, ce se află pe alea principală a parcului, apoi s-a dezvelit un bust al poetului național – Mihai Eminescu, ulterior o fântână arteziana străjuită de două statuiete și un ceas din flori unic in țară la acea vreme (construit 1895).
Tot aici se poate admira Castelul de apă al orașului, înalt de 40 de metri. În parc mai pot fi văzute busturile scriitorilor Panait Istrati și Mihail Sadoveanu, dar și clădirea secției de etnografie și artă a Muzeului Brăila, în localul fostului restaurant Cazino. Lângă secția muzeală este situată Casa memorială Panait Istrati, inaugurată în anul 1984.
O statuie aparte ce este în acest parc este statuia Extaz. În această grădină are loc traditionalul Festival al florilor de toamnă. Undeva în acest parc a existat cândva un monument care a devenit și denumire a parcului.
În anii 1833 – 1834, din ordinul generalului Pavel Kiseleff, la un km de centrul orașului Braila, s-a ridicat acest monument menit a aminti urmașilor că pe acel loc, în timpul campaniei ruso-turce, o ghiulea dușmană a căzut chiar lângă țarul Nicolae I, pe când acesta inspecta fortificațiile.
Desi s-au scurs mai bine de opt decenii de cand monumentul a fost ras din temelii, și azi tinerii își pierd pașii pe aleile umbroase ale parcului "Monument", bunicii își plimbă nepotii la "Monument" iar amatorii de întreceri sportive îsi consuma energia pe stadionul de la "Monument".
Monumentul a fost distrus a fost distrus de armata turcească în timpul campaniei din 1916 – 1917. Preocupări pentru amenajarea parcului care înconjura monumentul au existat în mod constant de-a lungul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Există documente care atestă că arhitecții Thillaye și G. Cateluz, nu a putut sădi cei 150 pomi prevăzuți în contract, și doar de la 1854 parvine informația că parcul se înfrumusețează prin plantarea unor duzi.
In mai 1855 primaria a dispus repararea puțului din dreptul monumentului, căci "acum vara merg oamenii în plimbare acolo și trebuie a găsi apă"... Iată că parcul devenise un obiectiv turistic care atrăgea vizitatori. Mult mai târziu, în 1886, parcul Monument s-a dotat cu un bufet căutat de vizitatori.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2013/07/adlwang-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri