Institutul de domnişoare "Clotilda Dimitriu" din municipiul Bârlad, județul Vaslui, a fost o prestigioasă instituție de educație pentru fete. De-a lungul timpului, în domeniul educaţiei s-a făcut întotdeauna o diferenţă între sexe. Acesta s-a întâmplat în ceea ce priveşte instituţiile de educaţie, ca de exemplu: şcolile, cursurile din universităţi, ca şi regulamentele de admitere în aceste instituţii, proiectarea programelor şcolare şi elaborarea materialelor didactice. Şcoala constituia o etapă importantă pe drumul pregătirii tinerilor pentru a-şi îndeplini cu cinste rolurile în familie. În instituţiile de educaţie, fetele şi băieţii au fost încurajaţi sau respectiv descurajaţi deseori să joace unele roluri, care îi identifica apoi în postura de femeie şi bărbat. Primele şcoli superioare, destinte educării fetelor erau pensioanele, şcoli particulare, organizate după sistemul instuţiilor de educaţie pentru fete din Occidentul Europei şi, în special, din Franţa. Apariţia lor a fost determinată de răspândirea ideilor iluministe. Un rol deosebit a jucat concepţia pedagogului elveţian Pestalozzi, care a studiat legătura dintre familie şi viaţa socială şi a subliniat faptul că mama avea un rol decisiv în calitate de educator. Aceasta a reliefat rolul femeii în cadrul sistemului de educaţie, plasând-o într-un context social mult mai larg, definit, mai ales, prin reliefarea rolului femeii în cadrul familiei. În România problema instrucţiei fetelor, deşi prevăzută prin Legea istrucţiunii publice din 1864, a fost pusă cu greutate în practică, datorită dificultăţilor financiare şi mai ales mentalităţii epocii, după care femeia trebuia trebuia să cunoască mai ales îndeletniciri legate de viaţa casnică şi nu de activitatea publică. Dacă în învăţământul primar problema s-a rezolvat în mod satisfăcător, în învăţământul secundar greutăţile au fost aproape insurmontabile, ceea ce a permis menţinerea multă vreme a pensioanelor de fete. Întreţinerea şi taxele mult prea mari făceau ca doar fetele din rândul familiilor mai înstărite să poată accede în asemenea instituţii de educaţie, marea majoritate rămânând cu cunoştinţe minime dobândite în cele patru clase primare. Baza învăţământului costa în însuşirea limbilor străine (franceză, germană, italiană) pe planul al doilea aflându-se discipline ca geografia, matematica, chimia. Pensionul "Clotilde Dimitriu" din Bârlad a luat fiinţă în anul 1895, după desfiinţarea Institutului Drouhet, cuprinzând cursurile şcolii primare şi gimnaziale, şcolii secundare inferioare. Cea care a preluat vechiul pension a fost Clotilda Weurich, venită din Sighişoara. Prin căsătoria ei cu şeful de gară Constantin Dimitriu în anul 1896, îşi schimbă denumirea în “Institutul Clotilda Dimitriu”. Institutul era situat pe locul actualui parc al teatrului bârlădean, pe Strada Principală (fostă Regală). Acest institut a devenit 1901 “Institutul de profesori asociaţi”la care au predat şi profesori de la Liceul Codreanu şi funcţionează până în 1903, când se închide. Redeschizându-se în 1906, pensionul activează pe rând în mai multe imobile de pe strada 1 Decembrie şi Republicii precum şi în clădirea ce adăposteşte Protoieria. În perioada anterioară primului război mondial a funcţionat în Casele Deciu, fost Palatul copiilor. Un liceu de fete s-a înfinţat abia după primul război mondial (1921- actuala Școală gimnazială Nr. 1 - Iorgu Radu), punând astfel capăt discriminării privind instrucţia fetelor.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2013/03/montay-franta_6.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri