Liceul “Vasile Alecsandri”, denumire actuală - Colegiul Național „Vasile Alecsandri” este o unitate de învățământ preuniversitar de nivel liceal din municipiul Galați, ce își desfășoară activitatea într-o clădire monument istoric, construită între anii 1888 – 1890, pe un teren cumpărat de Primăria Galați de la doamna Elpinica Hristudor Alexandri. Liceul este situat pe Strada Nicolae Bălcescu, la nr. 41., în fața sa tronând bustul Vasile Alecsandri, realizat de sculptorul Gheorghe Terescenco după o fotografie a poetului din 1863.
Acesta este încadrat la o mică distanţă, la stânga de bustul lui V.A. Urechia, fondatorul bibliotecii publice din Galaţi, iar la dreapta de cel al lui Ioan Cetăţianu, primul director al acestei prestigioase instituţii şi profesor aici între 1876 şi 1896. Cel care a fost inițiatorul înființării la Galați a acestui locaș de învățământ a fost cărturarul V.A.Urechia, secretar general la Ministerul Cultelor și al Instrucției Publice la acea vreme (noiembrie 1867). Prin inspirația și la stăruințele acestuia, și pentru a se conforma dispozițiilor Legii învățământului din 1864, care prevedea înființarea măcar a unui gimnaziu în fiecare capitală de județ, Dimitrie Gusti - ministrul cultelor, a decis înființarea, pentru început, a unui gimnaziu cu patru clase.
Prin adresa Oficiului administrativ nr. 8735, de la sfârșitul lunii august 1867, Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor făcea cunoscut primarului orașului Galați că s-a prevăzut în buget înființarea unui gimnaziu, "cu o singură clasă deocamdată", rugându-l să ia "deîndată dispoziții pentru găsirea localului necesar în centrul urbei". Primul director al liceului a fost Ioan Cetățianu, ardelean de origine, ceilalți profesori ai școlii fiind Gheorghe Ghimbășanu și Nicolae C. Sabin. Primul local a fost casa cu nr. 19 din str. Brăilei, proprietatea lui Vangheli Ioan, iar inaugurarea a avut loc în ziua de 26 noiembrie 1867 (duminică). Pentru început, gimnaziul a avut 6 elevi, conform registrelor gimnaziului din 1867-1868. Cursurile au început chiar de a doua zi, 27 noiembrie 1867. Dintre aceștia doar 3 au absolvit, în iunie 1871, cele 4 clase: Mihalache Rodocalat - doctor în științe politice și administrativ la Bruxelles, ulterior ziarist în Galați, șeful contabilității comunei și ajutor de primar ales de 3 ori (1891-1895); Anton Rodocalat - absolvent al Conservatorului de Muzică din Bruxelles, institutor suplinitor la școlile nr.4 și nr.6 din Galați și, ulterior, funcționar comunal. Teodor Rășcanu - inginer silvic.
Gimnaziul a fost mult timp slab finanțat, ceea ce a condus la o dotare redusă și un număr mic de elevi. Ulterior, au fost 17 generații de absolvenți de 4 clase și abia după 20 de ani (1 septembrie 1887) gimnaziul primește acceptul ministerului de a se extinde și cu celelalte 3 clase superioare. Începând cu acest an funcționează și clasa a cincea, iar în anii următori, clasele a VI-a și a VII-a, astfel că în iunie 1890 termină prima serie de absolvenți de 7 clase, iar în 1891/1892 instituția de învățământ intră în rândul liceelor din țară. Ultima serie de absolvenți de 7 clase a fost în iunie 1903, ulterior fiind absolvenții de 8 clase, prima serie fiind în iunie 1905. Cursul superior al acestui liceu a funcționat, în perioada de început, cu două secții: reală și clasico-modernă. Din cauza creșterii numărului elevilor doritori de a învăța, numărul claselor începe să fie dublat, la început cu sincope, dar, din 1912, în mod continuu pe o lungă perioadă de timp, după 1918 fiind înființate și clase extrabugetare. Problema numelui instituției a fost pusă prima dată în discuție la Conferința profesorilor din 17 septembrie 1892, când se marcau solemn cei 25 de ani de la înființarea acesteia. În octombrie 1892 se aprobă, prin ordinul ministerului nr. 211 seria E din 16 octombrie 1892 publicat în Monitorul Oficial, ca liceul să poarte numele de Liceul „Vasile Alecsandri”. De la întemeierea sa, gimnaziul/liceul, a fost nevoit să se mute de mai multe ori, în diverse case, proprietate personală. Au fost folosite circa 4 locuințe până ce, în martie 1890, liceul s-a mutat în localul de azi, situat în fosta stradă Berthelot (anterior Mavromol), la nr.73. Construcția a început în septembrie 1888, sub ministrul Titu Maiorescu, și s-a terminat în martie 1890. Inițial au existat 5 corpuri de clădire. Clădirea principală era de formă pătrată, construită în jurul unei curți de onoare. Două săli din această clădire au adăpostit inițial Biblioteca V.A.Urechia. De asemenea, în afară de clase, mai exista în acest corp central, într-o prelungire spre apus, un amfiteatru și un laborator de chimie. Locuințele servitorilor erau într-o clădire situată la stradă, în partea de sud, iar locuința directorului era în partea de nord. În fundul curții era situată sala de sport. Pe durata Primului Război Mondial, clădirea liceului a fost rechiziționată pentru spitalul militar nr.191, la dispoziția Crucii Roșii și a armatei (15 august 1916 - 16 mai 1918). Începând cu anul 1913, liceul va găzdui „Universitatea Populară” a orașului Galați, instituție științifică, culturală și artistică creată în scopul popularizării. Cel de-al II-lea Război Mondial (1941-1944) și-a pus puternic amprenta pe liceul „Vasile Alecsandri”. Localul a fost transformat în spital militar, profesorii au fost mobilizați pe front, iar numărul cursanților s-a redus. După terminarea războiului liceului i se retrage titulatura și este transformat în liceu teoretic de 11 clase, pentru ca în perioada 1948–1961 să devină „Școala medie teoretică mixtă” de 10 și 11 clase. Abia în anul 1965 instituția își recapătă denumirea - Liceul teoretic „Vasile Alecsandri”.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/malaezia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri