Baziaș (în limba sârbă - Базијаш) este un mic sat (61 locuitori) din comuna Socol, județul Caraș Severin, ce este atestat documentar pentru prima dată în anul 1581. De remarcat faptul că aici intră Dunărea în România și că prima cale ferată de pe teritoriul României a fost construită între Baziaș și Oravița.
Pe raza administrativă a acestui sat se pot vedea vestigiile castrului roman Lederata. Numele localităţii Baziaş, sătucul de pa malul Dunării aflat la doar câţiva kilometri de graniţa cu Serbia, în județul Caraș Severin, se leagă de mănăstirea cu acelaşi nume care, după tradiţie, a fost întemeiată în anul 1225 de Sfântul Sava Nemanja, primul arhiepiscop al sârbilor, considerat ctitorul mai multor mănăstiri. Legenda spune că acesta s-a oprit aici când a izbucnit o furtună foarte puternică, adusă de vântul „Coşava”.
Sfântul n-a putut merge mai departe şi, supărat, i s-a adresdat vântului cu cuvintele „baş ziaş”, care în limba sârbă înseamnă „chiar urli”. De aici vine numele mănăstirii iar mai târziu cel al localităţii. Mănăstirea a ars însă de mai multe ori şi documentele acesteia au fost distruse, ea fiind menţionată abia în secolul al XVI-lea, într-un document turcesc.
S-a aflat sub ocrotirea patriarhiei din Peć (Ipek după cucerirea turcească) din nordul provinciei Kosovo, unde exista un important centru religios al Serbiei medievale încă din timpul domniei lui Ştefan Duşan. Patriarhia ortodoxă sârbă s-a înfiinţat în 1557, graţie sârbului Mehmed Sokkolu (Sokolovici) care a ajuns ginere şi mare vizir al sultanului.
Mănăstirea nu este menţionată în catastifele din 1660 şi 1666, când călugării ortodocşi din Ipek au venit în Banat după milostenii, semn că în anii respectivi era distrusă, dar a fost refăcută la începutul secolului al XVIII-lea, după cum reiese dintr-o inscripţie în limba slavonă care se află pe o piatră încorporată în zidul bisericii.
Mănăstirea adăposteşte şi o icoană a Fecioarei Maria cu trei mâini, pe care credincioşii o consideră ca fiind făcătoare de minuni. Important centru economic Odinioară, Baziaşul era o localitate înfloritoare, cu un port însemnat, construit de austrieci în 1854, care avea să întărească importanţa comercială a zonei printr-o nouă cale de transport, după ce fusese construită calea ferată Oraviţa-Baziaş.
În 1860, oficiul vamal de la Palanca fusese mutat la Baziaş iar 20 de ani mai târziu, aşezarea avea peste 500 de locuitori. Erau ani în care, prin gara din Baziaş treceau zilnic 21 de trenuri iar portul era plin de vapoare. Localnicii îşi mai amintesc poveşti ale bătrânilor care spuneau că atunci când venea trenul de la Vârşeţ, distracţiile ţineau până în zori.Socol (în limba sârbă – Соколовац) este o comună din județul Caraș Severin, care include și satele: Baziaș, Câmpia, Pârneaura, și Zlatița.La recensământul din anul 2011 comuna număra 1933 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2301 locuitori) dintre care: români – 35,9%, romi – 5,38%, sârbi – 50,38%, cehiv – 3,56% și restul – necunoscută sau altă etnie.
Componența confesională a comunei cărășene Socol astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 22,71%, baptiști – 2,43%, romano catolici – 5,48%, penticostali – 10,03%, ortodocși sârbi – 54,63% și restul – nedeclarată sau altă religie. În această localitatea, în anul 1964 s-a născut marele fotbalist Miodrag Belodedici.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
Punctul cel mai de vest al țării noastre.