Mănăstirea Bârsana este un lăcaș al cultului ortodox din comuna Bârsana, județul Maramureș. Primele atestări documentare ce fac referire la Mănăstirea Bârsana datează din anul 1390; într-un document din 21 iulie 1390, referitor la proprietățile familiei voievodale Dragoș, este menționat un drum care se bifurca, conducând pe un braț în satul Bârsana, iar pe celălalt la mănăstire. Biserica este situată în regiunea denumită Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Noul ansamblu mănăstiresc a început să fie construit in anul 1993.
Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel., fiind compus din:
- poarta specifică maramureșeană,
- turnul cu clopotnița,
- biserica (cu o înălțime de 57 m),
- altarul de vară,
- chiliile călugărilor,
- capela (construită pe mai multe nivele),
- casa maiștrilor
- casa (atelierul) artiștilor
- muzeul mănăstirii.
În prezent, hramul mănăstirii se oficiază anual pe data de 30 iunie de sărbătoarea "Soborul Sfinților 12 Apostoli", protectorii mănăstirii fiind cei 12 apostoli.Ceea ce fascineaza la Mănăstirea Bârsana, dincolo de duhul locului de buna randuiala monahala, este desavarsita unitate stilistica si simtul artistic fara gres care guverneaza intregul asezamant, pe linia unei traditii imbogatite prin evlavie creatoare. Puritatea liniilor de la Barsana e ca o tamada pentru ochi si pentru inima. Apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, Manastirea Soborul Sfintilor Apostoli din Barsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei. La Barsana au existat doua vetre monahale, la aproximativ 8-9 km departare una de alta: una in partea sud-estica a hotarului, in locul numit Valea Slatinei, iar alta in partea sud-vestica a hotarului, pe dealul Humana, la izvoarele vaii, care astazi se numeste Valea Hotarului, iar in documentele secolului al XIV-lea e amintita cu numele Valea Mănăstirii.
Reinfiintarea manastirii, o nazuinta mai veche a credinciosilor, nu s-a putut concretiza decat dupa 1989, cand barsanestii au luat hotararea sa ridice o noua manastire pe locul unde a fost cea veche si, in 1991, au adunat materialul lemnos pentru biserica.In 1993, Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a sfintit piatra de temelie a noii biserici a manastirii, având hramul Soborul Sfintilor 12 Apostoli. Intrarea in incinta propriu-zisa a mănăstirii se face pe sub semetul turn-clopotnita, dincolo de care, pe partea dreapta, biserica tasneste mladioasa spre cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume.De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn. Pe pajistea verde din stanga aleii se afla un Altar de vara si un Aghiasmatar, iar pe dambul din dreapta, la oarecare distanta, Casa Artistului - o fermecatoare vila destinata sa gazduiasca, pentru repaus si creatie, carturari si mesteri ai frumusetii sacre. In spatele Staretiei si pe latura dinspre sosea se afla chilii, ateliere si o seama de anexe gospodaresti, iar in partea de sud-est a manastirii, in imediata vecinatate a turnului-clopotnita, se afla Muzeul. Biserica noua a mănăstirii este amplasata in partea estica a complexului monahal fiind destinata savarsirii cultului, ea este in acelasi timp centrul spiritual si compozitional al intregului ansamblu.
Tinand seama de mai multe criterii specifice acestei manastiri, biserica a fost proiectata in urmatoarele dimensiuni: 22.57 metri lungime, 12.20 metri latime si 57 metri inaltime, numarandu-se printre cele mai inalte constructii de lemn din Europa. Constructia are doua nivele: demisol si parter. Demisolul reprezinta biserica primara, are o singura intrare si este luminat de douasprezece ferestre mici. Demisolul adaposteste paraclisul mare al manastirii. Altarul este separat printr-o catapeteasma construita din lemn sculptat cu ornate specifice artei maramuresene. Tavanul este sustinut de patru coloane de beton. Demisolul este construit din beton armat, cu pereti grosi si placati in exterior cu piatra de rau si este imbracat in haina picturala, realizata de pictorul Ioan Botis, in tehnica fresca.Biserica propriu-zisa se afla la parter, are un plan treflat, cu doua abside poligonale. Absidele laterale se formeaza din naos in apropierea iconostasului. Biserica concentreaza toate spatiile caracteristice unui lacas de cult ortodox: pridvor, pronaos, naos, altar. Pridvorul este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice artei maramuresene. In pridvor, care este situat deasupra demisolului se ajunge pe doua scari laterale.Turnul este plasat deasupra pronaosului si este prevazut cu foisor si coif prelung. Acoperisul de sindrila de brad lucrata in stilul numit "coada de randunica" are streasina dubla si formeaza o adevarata dantelarie in lemn. Biserica isi asteapta pictorul pentru fi impodobita cu o haina picturala traditionala.
Alte clădiri ale ansamblului monahal construite în stilul arhitectonic inconfundabil maramureșean sunt:
- Altarul de vară - elementul de arhitectura in jurul caruia pivoteaza intregul ansamblu monahal.
- Aghiasmatarul – având patru intrări și în mijloc o fântăn[
- Staretia - constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn, este amplasata in partea de sud-vest a complexului manastiresc si este construita in patru nivele: demisol, parter, etaj si mansarda. Demisolul este din beton armat, cu peretii avand grosimea de patruzeci de centimetri, care sunt placati in exterior cu piatra de rau. Parterul are trei intrari: una dinspre est, alta dinspre nord si a treia dinspre vest. In jur are patru terase orientate dupa punctele cardinale: estica, sudica, vestica si nordica. La terasa estica se ajunge pe doua scari. In aceasta terasa se afla intrarea principala, prin care se ajunge intr-un hol. Acesta se uneste cu coridorul care vine de la intrarea nordica. Din acestea se intra in birou, trapeza si bucatarie.La etaj se afla chilii, bilioteca si paraclisul, care se ridica si la mansarda. La mansarda sunt chilii, paraclis, sala de lectura. Acoperisul este din sindrila de brad lucrat in acelasi stil ca si cel de la biserica.
- Casa Maicilor - o cladire cu trei nivele: demisol, parter si etaj. La demisol se afla un depozit si centrala termica iar la parter si etaj sunt chilii.
- Casa Artistului – pentru gazduirea oamenilor de creatie, oamenilor cu preocupari artistice.
- Casa Duhovnicului – săvârșitorul sfintelor taine
- Casa Meșterilor
- Praznicarul si Trapeza – cladire cu trei nivele: demisol, parter si etaj, la demisol sunt garaje și depozite, la parter - trapeza si la etaj – praznicarul
- Turnul-clopotnita – la intrarea în complex
- Parcarea, pangarul si poarta
- Muzeul monahal - obiectiv destinat turistilor si pelerinilor dornici de informare asupra trecutului religios si cultural al provinciei istorice Maramures
Toate aceste spatii sunt astfel construite incat sa avem imaginea unei case taranesti maramuresene, mobilierul si tamplaria fiind de inspiratie locala. Tot aici a fost prevazut un loc de „zabava” si meditatie, foisorul, element caracteristic arhitecturii romanesti. Accesul la etaj si demisol se face pe doua scari dispuse simetric, astfel incat sa se poata realiza un circuit de vizitare.
Comuna Bârsana (în limba maghiară - Barcánfalva) este o asezare straveche, situata pe malul drept al raului Iza, la o departare de 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei. Localitatea este atestata documentar pentru prima dată pe data 26 septembrie 1326 cand regele Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune asupra mosiei Barsana, pentru cneazul Stanislau Barsan, care avea aceasta mosie cu drept de mostenire. Din această comună face parte și satul Nănești. La recensământul din anul 2011 domuna număra 4474 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4803 locuitori) dintre care: români – 96,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei maramureșene Bârsana astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 87,01%, penticostali – 1,09%, greco catolici – 6,5%, martori ai lui Iehova – 1,69% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/08/bystrzyka-klodzka-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri