Mănăstirea romano catolică “Sfânta Maria” din localitatea Ciclova Montană, județul Caraș Severin, este un vechi lăcaș de cult ce datează din anul 1713 când coloniști tirolezi au înalțat aici o capelă de închinare. Cunoscută și sub denumirea „Bisericuța de pe cleanț” (stâncă) sau „Maria Fels” în limba germană, mănăstirea este amplasată la poalele muntelui Rol, pe valea râului Călugărul. Sub stânca pe care se află biserica romano-catolică din Ciclova Montană se află o peștera în care, au trăit încă pe vremea turcilor, pustnici care se rugau pentru creștinii din zonă.
Aici a fost găsită după anul 1700 o icoană a Sfintei Fecioarei Maria cu pruncul în brațe, la care credincioșii aduceau nenumărate podoabe ca semn de mulțumire pentru ajutorul primit. În anul 1777 s-a hotărât construirea actualei biserici, dar nu pe stâncă, ci pe un loc liber din apropierea capelei, în dreptul unei cruci de piatră. Construirea bisericii pe stâncă, în locul capelei, după o legendă, ar fi fost hotărâtă în urma unui miracol: se spune că tabloul Fecioarei Maria, după ce a fost scos din capelă, a revenit în mod miraculos în capelă, sus pe stâncă.
Acest lucru a fost considerat ca un semn că biserica trebuie zidită pe stâncă. Primul preot romano-catolic a fost August Wendeschu, care a adus multe îmbunătățiri edificiului. Pe Dealul Mic în apropierea bisericii a fost amenajat Drumul Calvarului care simbolizează Drumul Crucii, de la condamnarea lui Isus de către Pilat și până la așezarea sa în mormânt. Biserica a deținut multe obiecte de valoare dar parte dintre ele au fost distruse sau furate de bande de jefuitori sau cuceritori.Tabloul Fecioarei Maria a fost inițial împodobit cu pietre scumpe și piese de aur. Se văd și acum urmele acestora. Acest tablou a fost recondiționat de pictorul Tury Gyula, care i-a dat o înfățișare aparte. Un tablou de valoare este cel al Sfintei Ana (1854), opera pictorului Richard Puchta. Alt tablou bisericesc a fost cel al pictorului Rebernigg din Oravița, dispărut în timp.
Ciclova Montană (în limba germană - Montan Tschiklowa, în limba maghiară - Csiklovabánya) este o mică localitate (570 locuitori) componentă a orașului Oravița din județul Caraș - Severin. Din statistica anului 1717 se reține că localitatea avea doar 166 de case, aici fiind găzduiți primii coloniști germani aduși, numiți mai târziu șvabi bănățeni. În jurul anului 1729 pe teritoriul Ciclovei se așază un grup compact de olteni, așa-numiții bufeni, veniți din regiunile montane subcarpatice ale județelor Mehedinți, Gorj, Dolj și Vâlcea. După colonizare localitatea cunoaște o industrilaizare, apar furnale, forje și uzine metalurgice, precum "Conte de Mercy". În anul 1728 este menționată pentru prima dată fabrica de bere.
Oravița (în 1924 - Oravița Montană, în limba maghiară -Oravicabánya, mai demult Németoravica, în limba germană -Deutsch-Orawitz) este un oraș din judeșul Caraș Severin care include și satele: Ciclova Montană, Marila, Agadici, Brădișoru de Jos, Broșteni și Răchitova. Prima atestare documentară cu actualul nume este din anul 1697, în Conscriptia lui Marsigli. Urme de locuire se găsesc însă începând cu perioada neolitică, continuând cu perioada daco-romană, când în zonă au existat exploatări miniere, și pe toată perioada evului mediu. Oravița s-a format prin unirea Oraviței Montane cu Oravița Română. În perioada interbelică, Oravița a fost reședința județului Caraș. La recensîmântul din anul 2011c orașul număra 9346 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (2011 – 11382 locuitori), dintre care: români – 80,59%, romi – 3,11% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a orașului Oravița astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 74,1%, romano catolici – 3,16%, penticostali – 3,09%, baptiști – 1,75% și restul – nedeclarată sau alte religii. Încă de la primele ei începuturi, Oravița s-a afirmat ca un centru industrial. În afară de aur, ca bogăție a subsolului acestui oraș, a fost arama. Minele de aramă din Oravița și Ciclova Montană au fost exploatate în timpul stăpânirii turcești cât și în timpul stăpânirii austriece. Oravița a jucat un rol însemnat nu numai în industria mineritului, dar și în relațiile comerciale primind medalii și aprecieri la expozițiile industriale și comerciale organizate în diferite centre din străinătate. Astfel "șlibovița de munte și portul românesc expuse la Philadelphia au plăcut unui comerciant din New-York, încât acesta a cumpărat toate obiectele expuse, făcând o comandă mai mare pentru șliboviță". În ultimul timp au luat naștere firme, printre care S.C. Normarom Industries S.R.L., care se ocupă de prelucrarea lemnului. Fabrica de produse lactate prelucrează și comercializează laptele. S.C. Nico S.R.L. activează în domeniul brutăriei, comerțului și alimentației publice. De alimentația publică, de comerț și de construcții se ocupă firma S,C.Help-Trans S.R.L. În Zona Gării există un supermarket pentru deservirea populației (LIDL). Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:
- Teatrul Mihai Eminescu - construit în stil baroc vienez în anii 1816-1817
- Calea ferată Oravița - Buziaș - prima cale ferată construită pe cuprinsul României, dată în funcțiune la 20 August 1854. În prezent linia mai este funcțională doar pe sectorul Oravița – Iam.
- Cea mai veche gară din țară cu peronul la etajul I
- Clădirea fostului Hotel Imperial – azi Muzeul de istorie al Teatrului
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2016/03/beerlegem-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri