Mănăstirea Samurcășești, denumită și Mănăstirea Ciorogârla, este o mănăstire ortodoxă situată în Ciorogârla, județul Ilfov, având statut d emonument istoric. Ea a fost înființată în anul 1808 de vornicul Constantin Samurcaș, care a zidit-o pe moșia sa, cu puțin timp înainte de a deceda. În anii 1845 și 1866-1869 s-au făcut reparații și consolidări ale mănăstirii ci fonduri de la Ministerul Cultelor, în anul 1870 fiind pictată de pictorul Gheorghe Tattarescu si apoi sfințită (13 decembrie). În 1876, în cimitirul mănăstirii, a fost construită o biserică mică, cu hramul Sf. împărați Constantin și Elena, cu destinația de capelă. În anul 1910 în apropierea cimitirului mănăstirii s-a ridicat un corp de case cu 20 de camere, dar în anul 1914, în urma unui mare incendiu, este distrus tot corpul de case. În timpul primului război mondial mănăstirea a suferit de pe urma trupelor germane de ocupație, care au luat, printre altele, și cele două clopote ale mănăstirii. Acestea au fost înlocuite cu altele noi în 1919 și 1925. Biserica mănăstirii este un exemplu de arhitectură religioasă de la începutul secolului XIX, având trei altare, cu pronaosul și naosul despărțite și ele în trei compartimente, prin două șiruri de câte patru coloane de cărămidă. La cutremurul din 10 noiembrie 1940 biserica a fost grav avariată și apoi demolată.
Între anii 1941-1943, pe vechile temelii, s-a construit biserica actuală după planurile arhitectului Ion Cernescu, cu cheltuiala prefecturii Județului Ilfov și cu sprijinul generalului Teodor Ciurea, fost prefect (1940 - 1942). Între anii 1951-1953, prin grija Patriarhului Justinian Marina, biserica mănăstirii a fost împodobită cu pictură în frescă și ceramică, executată în stil neobizantin de către pictorul Gh. Popescu. Din toamna anului 1953 și până în vara anului 1958, cu fonduri puse la dispoziție de către Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor s-a restaurat tot așezământul mănăstiresc. Cu această ocazie, chiliile din jurul bisericii s-au rezidit în formă de cetate, s-au refăcut clopotnițele, atelierele precum și zidul împrejmuitor al mănăstirii. În Mănăstirea Samurcășești, din ordinul Ministerului Cultelor, a funcționat între anii 1864-1876 o școală primară atât pentru copiii din sat cât și pentru fetițele orfane crescute în mănăstire. Învățătoare a fost maica Sofia Heliade Rădulescu, care a fost și stareța mănăstirii în perioada 1894-1909. În cadrul mănăstirii au funcționat de-a lungul anilor diferite ateliere în care au muncit călugărițele pentru a-și asigura atât existența lor cât și întreținerea sfântului locaș. Și astăzi aici funcționează ateliere de tâmpărie, tămâie. pictură și tricotaje.Biserica cea mare a mănăstirii adăpostește multe valori spirituale ale ortodoxiei românești, dintre care cea mai importantă este racla din argint în care se păstrează părticele din sfintele moaște ale mai multor sfinți: Sf. Apostol Andrei, Sf. Arhidiacon Ștefan, Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur, Sf. Ierarh Silvestru, Sf. Ierarh Modest, Sf. Mucenic Teodor Tiron, Sf. Mucenic Teodor Stratilat, Sf. Mucenic Ermin. Sf. Mucenic Dimitrie Izvorătorul de Mir și Sf. Necunoscut. De asemenea în cadrul așezământului mănăstiresc este amenajat și un muzeu unde sunt expuse o scrie de obiecte de cult cu valoare de patrimoniu: icoane, chivote, sfinte vase, cruci, veșminte, cărți vechi și altele. Lângă biserică se află mormântul lui Zoe Samourcassi, soția lui Alexandru Samurcaș, aflat și el sub aceeași lespede cu numele de Alexandru Samourcassi. Lângă biserică se află și morminte ale unor membri ai familiei ctitorilor, între care poetul Sandu Tzigara-Samurcaș (1903-1987). În spatele bisericii se află cenotaful căpitanului Valter Mărăcineanu, erou căzut pe câmpul de luptă la Grivița, în timpul războiului de independență.
Ciorogârla (în trecut, Ciorogârla-Dârvari și Dârvari-Ciorogârla) este o comună din județul Ilfov, care include și satul Dârvari și este situată la sud-vest de municipiul București și traversată de autostrada București-Pitești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 7511 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011 – 6188 locuitori) dintre care: români – 81,81%, romi – 5,65% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei ilfovene Ciorogârla astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodcși – 84,28% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, purta numele de Ciorogârla-Dârvari și făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului 16 Februarie al orașului republican București, și a rămas astfel până în 1968. În anul 1981, la o nouă reorganizare administrativă, comuna a revenit județului Giurgiu, dar, după 4 ani, în 1985, a fost transferată Sectorului Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 judeșul Ilfov. Atracțiile turistice ale comunei sunt:
- trei situri arheologice în punctele: La Plopi, Liceul agro-industrial și Valea Mirii
- fostul conac Grigore Gigurtu din Ciorogârla (sec.XIX) – monument de arhitectură
- un alt fost han de la sfărșitul secolului al XIX-lea - Ciorogârla
- mănăstirea Ciorogârla
- cimitirul mănăstirii
- biserica Adormirea Maicii Domnului din Dârvari (sec.XVIII)
- crucea comemrativă a eroilor din primul război mondial - Dârvari
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/03/albocacer-spania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri