Mănăstirea (schitul) Durău este o mănăstire ortodoxă de călugărițe, situată în comuna Ceahlău, județul Neamț, ce datează din secolele XIX-XX. Ansamblu monahal este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, fiind alcătuită din 6 obiective:
- Biserica „Buna Vestire” - datând din 1835
- Casa mitropolitului Veniamin Costachi - datând din anul 1832
- Casa monahului Varahil Moraru - datând din sec. al XIX-lea
- Stăreția - datând din sec. al XIX-lea
- Clopotnița de zid - datând de la începutul sec. al XX-lea
- Clopotnița de lemn - datând din perioada 1830 – 1835
Mănăstirea Durău este situată la o distanță de 5 km de Cascada Duruitoarea, de la care și-a luat numele. Existența unui schit de maici la poalele Ceahlăului datează încă de la anul 1600, el fiind condus într-o vreme de maica Mariana, fiică de voievod moldovean și nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Mănăstirii Durău are loc într-un act din anul 1779, stareță fiind la acea vreme schimonahia Nazaria. În anul 1787, schimonahia Nazaria a fost numită ca stareță a Schitului Văratec, ea fiind urmată acolo de toate maicile de la Schitul Durău.
Ca urmare a faptului că așezământul de la Durău era abandonat, mitropolitul Veniamin Costachi l-a transformat în 1802 în schit de călugări. Ieroschimonahul Petru a adus la Durău călugări de la schiturile din apropiere. Pe la 1830, schitul Durău se afla sub ascultarea Schitului Hangu. Biserica de lemn a schitului s-a deteriorat odată cu trecerea anilor astfel că pe locul unde se afla ea a fost construită în perioada 1832-1835 o biserică de zid, mai trainică. Ridicarea noii biserici s-a realizat de către câțiva călugări de la mănăstirile Neamț și Secu, ajutați de schimonahia Safta Brâncoveanu și prin osârdia egumenului Ghervasie, originar din Mănăstirea Neamț. Cheltuielile au fost suportate de trei negustori înstăriți din Piatra Neamț (frații Gheorghe și Ioan Prosie și Vasile Iliovici). Tot în 1835 a fost construit și un turn-clopotniță de zid, cu două etaje. Biserica a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi, primind hramul „Buna Vestire”.
Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice având următorul cuprins: „Biserica Bunei Vestiri a pre Sf. Născătoarii de Dumnezeu zidită în zilele Pre Înalțatului Domnu Mihail Grigoriu Sturza Voevod, cu blagoslovenia Preosfintului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul acelor ce au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșii sale părintele Ghervasie și a neguțătorilor dumnealor frați Gheorghie și Ioan Prosie, și Vasilie Iliovici. Sihăstria Durăul în Muntile Pionul. 1835”. Pridvorul bisericii și catapeteasma din lemn de tei au fost pictate în ulei, în anul 1853, de către pictorul grec Haralambie Agnostul din Constantinopol. Mănăstirea Durău s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea. Mitropolitul Veniamin Costachi avea o reședință aici. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul veacului următor au fost construite în jurul bisericii mai multe case călugărești.
Durăul avea în anul 1909 un număr de 44 de monahi și statut de mănăstire cu două schituri: Tarcău și Bisericani. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în perioada 1936-1937 de către pictorul Nicolae Tonitza și studenții săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași, lucrările desfășurându-se cu cheltuiala doctorului Paul Gotcu și a altor credincioși creștini. Picturile au fost realizate în tehnica encaustică, fiind reprezentate motive împrumutate din ocupațiile, portul și înfățișarea locuitorilor din aceste părți.
Sfințirea lucrărilor de pictură a avut loc la 14 septembrie 1937. Pictura murală a fost curățită în anul 1969 de zugravi restauratori. Mănăstirea Durău a fost desființată în anul 1959, lăcașul de cult devenind biserică de parohie. Preot a fost aici în perioada 1962-1964 ieromonahul Pimen Zainea (fost stareț la Mănăstirea Putna și viitor arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților). Ulterior, a fost înființat aici în 1972 un schit de călugări. Autoritățile comuniste au hotărât construirea stațiunii climaterice Durău în apropierea fostei mănăstiri.
Astfel, biserica „Sfânta Sofia” din fostul cimitir al mănăstirii, precum și majoritatea chiliilor monahale din împrejurimi, au fost demolate în anul 1977. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea a transformat schitul de călugări în mănăstire de maici și a înființat Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, loc de promovare a spiritualității ortodoxe în dialog ecumenic național și internațional. Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru” a fost sfințit la 30 octombrie 1995 de către patriarhul Constantinopolului – Bartolomeu I, alături de alți înalți ierarhi, în prezența a numeroși clerici și credincioși. Biserica Mănăstirii Durău a primit în anul 2003 și un al doilea hram - „Sf. Pantelimon”, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea.
Biserica „Buna Vestire” este construită în plan triconc, cu trei turle din lemn pe acoperiș. Interiorul lăcașului de cult este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este separat de pronaos printr-un perete de zid străpuns de o ușă. Pronaosul și naosul au bolta de formă semisferică sprijinită direct pe pereți. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tei și poleită cu aur, fiind pictată de un pictor de la Constantinopol în 1853. Printre icoanele vechi ale mănăstirii se află și o icoană argintată a Maicii Domnului care datează din secolul al XVIII-lea și este considerată a fi făcătoare de minuni. Lângă zidul nordic al bisericii se află câteva pietre de mormânt încastrate în zid sau în trotuar, ele aparținând unor fețe bisericești, printre care: protosinghelul Serafim Ionescu (d. 1896) și protosinghelul Chesarie Stele (1888-1943) - fost stareț.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savigliano-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri