Mănăstirea Sucevița este un lăcaș de cult ortodox, construit între anii 1583-1586 și situat în satul Sucevița, din comuna cu același nume din județul Suceava, la o distanță de 18 kilometri de municipiul Rădăuți.
Mănăstirea este un complex monumental istoric și de arhitectură compus din:
- Biserica „Învierea Domnului” - datând din 1583-1586
- Chiliile - datând din secolul al XVI-lea
- Paraclisul - datând din 1583-1586
- Turnuri de nord-est și nord-vest - datând din secolele al XVI-lea - al XVII-lea
- Zidul de incintă - datând din secolele al XVI-lea – al XVII-lea
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Învierea Domnului” din cadrul Mănăstirii Sucevița, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Tradiția așază pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.
Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, secolele al XVI-lea – al XVII-lea).
Dupa venirea pe tronul Moldovei, in anul 1595, Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvorase, amplasate la intrare, zidurile si turnurile de incinta, care confera manastirii infatisare de cetate medievala, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad si astazi pe latura de nord, precum si chilii pentru calugari. Tot in timpul domniei lui Ieremia Movila se pictează in interior si exterior. Pictura, realizata in fresca, a fost executata de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul si fratele sau Sofronie, si se pastreaza in forma originala.
Aceasta are o valoare artistica, culturala, istorica si duhovniceasca incontestabile in intreaga lume. In camera mormintelor isi dorm somnul de veci fratii voievozi Ieremia si Simion Movila ale caror lespezi funerare din marmura de Ruschita sunt, in traditia inaugurata de Stefan cel Mare, valoroase obiecte de artă medievală românească. Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis.
Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100 x 104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri. rhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova.
O trasatura caracteristica a picturii de la Sucevita este inclinatia spre naratiune, configurand cicluri complete din viețile unor sfinți (Sfantul Pahomie, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe, Viata lui Moise etc), prezentate cu scop educativ. Stiinta si maiestria pictorilor se descifreaza mai ales in abordarea perspectivelor studiate, a popularii fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi specifice spatiului artistic post-bizantin din aceasta zona a Europei.Pictura murala de la Manastirea Sucevita, considerata de cercetatorul de arta francez Paul Henry drept "testamentul artei moldovenesti", incheie epoca de mari creatii care a fost secolul al XVI-lea, ale carei monumente cu pictura exterioara de la Humor, Moldovita, Arbore si Voronet constituie capodopere ale artei universale.
Printre exponatele pastrate cu grija si evlavie in muzeul Manastirii Sucevita se remarca broderiile de valoare exceptionala, datand din secolele al XV-XVI-lea, din vremea lui Stefan cel Mare si Ieremia Movila, lucrate cu fir de aur, argint, matase si perle. Cele mai importante piese sunt portretele lui Ieremia si Simion Movila, un epitaf cu perle, tetraevangheliarele ferecate in argint aurit, un chivot donat de Mitropolitul Gheorghe Movila. Remarcabile sunt si pietrele tombale din gropnita ale celor doi Movilesti, cu unele influente muntenesti in decoratia cioplita.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/10/aviz-portugalia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri