Călărași, în trecut, Lichirești și, temporar, Știrbeiu) este municipiul de reședință al județului cu același nume din provincia istorică Muntenia. Orașul este situat în sud-estul României, pe partea stângă a cursului brațului Borcea al Dunării. Aici pși are sediul Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.
Numele de Lichirești datează probabil de la începutul primei așezări de locuitori statornici pe aceste meleaguri, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Se bănuiește că denumirea de Lichirești este în strânsă legătură cu ridicarea primului lăcaș de biserică, cu hramul Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Poporanii care s-au strâns în jurul lăcașului trebuie să fi spus prin prescurtare, biserica Lichiei, în timp ce ei se vor fi numit poporul bisericii Lichiei sau lichireșteni, de unde a venit și denumirea de Lichirești a satului.
Lichireștiul este menționat pentru prima dată într-o hartă de la anul 1700, operă cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită în Italia, la Padova. Pe o harta austriacă de la 1791, localitatea apare consemnată sub numele de "Călărași sau Lichirești". Zona actuală a Călărașiului a fost de multe ori teatrul războaielor purtate împotriva pericolului turcesc, pentru apărarea luncii Dunării. Nevoile tot mai stringente ale rușilor de a se afla în permanent contact cu autoritățile județene i-au făcut să intervină la București, cerând mutarea capitalei județului Ialomița de la Urziceni la Călărași.
La 18 aprilie 1833 se poruncește mutarea capitalei la Călărași, fapt ce a dus la căutarea clădirilor necesare autorităților și a unor case de locuit pentru șefii județului, precum și la mutarea în Călărași a instituțiilor județene de profil (ocârmuirea, tribunalul și poliția). În anul 1852 în Călărași, pe timp de noapte, funcționa un număr de 24 de felinare cu scopul iluminării, ceea ce costa Comisia orașului suma de 1260 de lei. În 19 ani, între 1833 și 1852, au fost patru vizite domnești la Călărași.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și era reședința județului Ialomița (statut pe care l-a preluat în 1832 de la orașul Urziceni). În anul 1925 orașul avea o populație de 13050 de locuitori. În 1950, în urma reorganizării administrative naționale, Călărași a primit statut de oraș raional, reședință a regiunii Ialomița și a raionului Călărași din cadrul acestei regiuni. În 1952, regiunea s-a desființat și raionul Călărași (cu reședința în continuare la Călărași) a fost transferat regiunii București.
În 1968, la noua reorganizare administrativă, Călărași a primit statut de municipiu, și a revenit județului Ialomița, reînființat. Orașul a redobândit statut de reședință de județ în 1981, când s-a înființat județul Călărași, din jumătatea sudică a județului Ialomița de până atunci, împreună cu partea sud-estică a județului Ilfov. Prin oraș trece șoseaua națională DN3 care îl leagă spre nord-est de București și spre nord-vest de Constanța.
La Călărași, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN21 care duce spre nord la Slobozia și Brăila și șoseaua națională DN3B, care duce spre nord-est la Fetești și Giurgeni. Municipiul Călărași este port fluvial situat pe malul stâng al brațului dunărean Borcea, într-o zonă transfrontalieră cu Bulgaria. În apropierea orașului se află „Iezerul-Călărași”, arie de protecție specială acvifaunistică, în suprafață de 2877 ha. Este un lac de luncă situat pe dreapta drumului național București – Călărași, legat de Borcea printr-un privalul (gârla) Jirlău.
Rezervația naturală Iezerul-Călărași cuprinde luciul de apă (bazine piscicole, canale navigabile și de desecare), vegetația palustră pe o bandă de 50 m lățime ce înconjoară lacul și bazinele piscicole (stuf, papură, rogoz) precum și o zonă de pajiști umede, culturi agricole și pădure. La recensământul din anul 2011 municipul Călărași număra 65181 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 82,91%, romi – 3,14%, turci – 0,8% și restul – necunoscută.
Componența confesională a municipiului Călărași, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 85,33% și restul – nedeclarată sau altă religie. În decembrie 2015, ediția din România a revistei Forbes a cotat municipiul Călărași pe locul 21 din 40 cele mai mari orașe ale țării, într-un top al celor mai bune orașe pentru făcut afaceri din țară.
În acest top, Călărașiul a fost cel mai bine plasat oraș din Bărăgan, devansând de asemenea alte orașe de talie mai mare, precum: Râmnicu Vâlcea, Buzău sau Brăila. Enumăr câteva dintre principalele societăți comerciale ce-și desfășoară activitatea în acest oraș: Fabrica de confecții (S.C. Catex S.A.), Fabrica de sticlă Saint-Gobain, Fabrica de zahăr, Fabrica de nutrețuri combinate, Combinatul de celuloză și hârtie (S.C. Comceh S.A.), întreprinderea materialelor de construcții (S.C. Prefab S.A.) și complexul de unități economice de pe fosta Platformă siderurgică (S.C. Marctrust Consid S.A., S.C. Donasid-Tenaris S.A., S.C. Astalrom S.A., S.C. Sidertrans S.A., S.C. Repsid-Martifer S.A.).
Potențialul turistic al orașului este concretizat pe: Plaja „Tineret”, Parcul Florilor, Muzeul Dunării de Jos, Ruinele cetății bizantine Vicina, Situl arheologic de la Călărași - punct "Grădiștea, - Călărași", situat la 2 km de municipiu, practicarea vânatului și pescuitului, o grădină zoologică, etc. Grădina zoologică din călărași este singura grădină zoologică din România care reproduce jaguarul, tigrul siberian și struțul Emu.
În 10 ani s-au obținut peste 60 de exemplare de tigrii și jaguari. O parte din acești tigri au ajuns la Circul Globus unde au fost dresați și participă la spectacole. Grădina zoolgică din Călărași asigură animale și pentru alte grădini zoologice din Romania.
Mai jos enumăr câteva dintre manifestările cultural-artistice care se desfășoară anual în acest oraș:
- Festivalul mondial de caricatură „Dictatorii râsului”
- Festivalul internațional de Film – 7 Arte
- Festivalul national de Folk “Chitara Dunarii”
- Festivalul internațional de folclor „Hora Mare”
- Festivalul național de literatură „Alexandru Odobescu”
- Festivalul național de muzică ușoară „Flori de mai”
- Festivalul național de poezie tânără „Mihai Eminescu”
- Festivalul național de teatru „Ștefan Bănică”
- Festivalul national de teatru amator "Ernest Maftei"
- Festivalul național de teatru neprofesionist pentru adulți și copii – Thalia
- Premiul național de proză „Ștefan Bănulescu”
- Simpozionul național pe temă religioasă „Toți suntem credincioși”
În urma planului de sistematizare comunist, o mare parte (și cea mai prețioasă) din zestrea edilitară și din monumente a fost pierdută, dar totuși o mică parte a supraviețuit:
- Biserica Alexe, construită în secolul al XIX-lea
- Catedrala „Sfânta Anastasia”
- Catedrala „Sf. Nicolae (construită în anul 1858 fiind cea mai veche clădire a municipiului)
- Cazarma pompierilor azi Sediul arhivelor judene
- Căpitănia Portuară
- Clădirea Gimnaziului Carol I Călărași (primul liceu din Călărași)
- Monumentul „Eroilor Călărășeni
- Monumentul „La Cruci”
- Monumentul Soldaților (considerat km 0 al municipiului)
- Monumentul Vulturului (de la „5 Călărași”)
- Palatul Prefecturii (construcție ridicată în anul 1897, este un monument al arhitecturii laice)
- Primăria municipiului Călărași
- Statuia ecvestră a regelui Carol I
- Turnul de apă (construit la începutul secolului al XX-lea, este situat în zona de centru a orașului încadrat de blocuri)
Aici s-a născut viitorul mare actor Ștefan Bănică senior (născut 11 noiembrie 1933 – decedat 28 mai 1995)
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2012/07/lyon-franta.html
ÎȚI MUȚUMESC!
-->
Răspunsuri