Târgu Ocna, în limba maghiară - Aknavásár, în limba germană - Stadt Okna, este un oraș în județul Bacău, care include și localitățile: Poieni și Vâlcele. Orașul se află în sud-vestul județului, pe malurile răului Trotuș, acolo unde acesta primește apele afluenților Slănic și Vâlcel, și unde intră în Depresiunea Tazlău-Cașin.
Este străbătut de șoseaua națională DN12A, care leagă între ele orașele Onești și Miercurea Ciuc. În localitatea Târgu Ocna, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12B, care duce la Slănic Moldova și tot DN12A se intersectează acolo cu șoseaua județeană DJ116, care o leagă spre sud de Părgărești și Oituz.
Prin comună trece și calea ferată Adjud – Comănești – Siculeni, pe care este deservită de stația Târgu Ocna și de haltele de călători Saline și Cireșoaia.
Subsolul zonei se caracterizează printr-o diversitate de resurse: sare și săruri de potasiu, petrol, gaze naturale, izvoare minerare, materiale de construcție, etc.
Vegetația zonei se încadrează în domeniul forestier. Contactul dintre sectoarele montan și subcarpatic coincide cu limita dintre etajul pădurilor de foioase care pătrunde ca un golf spre oraș și etajul pădurilor de molid (în colțul SV).
În părțile de S și SV ale orașului predomină pădurile de fagi, carpeni, goruni, mesteceni, pini, brazi (Parcul Măgura), salcâmi (Dealul Muncelu) și arini (Terasa Podei).
La recensământul din anul 2011 orașul număra 11300 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 13576 locuitori), dintre care: români – 90,99%, romi – 1,46% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului băcăuan Târgu Ocna astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 82,71%, romano catolici – 8,29% și restul – nedeclarată sau altă religie.
În urma săpăturilor arheologice efectuate încă din anul 1933 pe platoul Podei-Tisești, au fost descoperite primele așezări de pe aceste meleaguri datând din epoca neolitică.
La data de 15 martie 1410, domnitorul Alexandru cel Bun a dat satul Stoenești (ulterior își va schimba numele în Ocna, unor frați de origine transilvăneană. La începutul secolului al XVIII-lea așezării Târgu Ocna i se atribuie calitatea de târg.În această perioadă târgul Ocna a avut un ritm foarte rapid de creștere teritorială, mai ales prin includerea unor foste sate. Timp de trei secole, Târgu Ocna a fost cea mai însemnată localitate de pe Valea Trotușului, dominând economic și cultural întreaga zonă trotușeană.
În epoca modernă, localitatea cunoaște o evoluție spectaculoasă. Trebuie subliniat faptul că în această perioadă, Târgu Ocna a fost cel mai mare oraș care nu era reședință de ținut din Moldova.
Între anii 1864 – 1918 orașul cunoaște o dezvoltare mai lentă, putându-se vorbi chiar de un regres. Între anii 1909 – 1912 s-a construit Primăria Târgu Ocna, după planurile arhitectului Petre Antonescu și sub conducerea antreprenorului Giuseppe Barolli.
La Târgu Ocna, Anghel Saligny a construit primul funicular din România. Denumit de autorităţi „Teledinamicul de la Târgu Ocna”, iar de ziariştii vremii „Americanul”, funicularul a funcţionat 11 ani, între 1885 şi 1896, timp în care a transportat aproximativ 10 vagoane pline cu sare în fiecare zi. În 1896, funicularul a fost înlocuit de o linie de cale ferată industrială, pe care sarea a fost transportată de la magaziile salinei Târgu Ocna la Halta CFR Salina.
În timpul evenimentelor de la 1821, un detașament de 800 de eteriști a sosit la Târgu Ocna sub conducerea lui Ioan Farmache, care a ordonat ocuparea mănăstirii Răducanu, ce avea o bună poziție strategică.În timpul revoluției de la 1848, generalul Bem a adresat o proclamație către locuitorii Moldovei, făcându-le cunoscut că toți cei ce voiau să lupte pentru libertate să se prezinte la cartierul său general de la Târgu Ocna, pentru a fi organizați militărește.
Scriitorul șu omul politic Costache Negri, locuind în conacul din oraș, a corespondat cu viitorul domnitor al Principatelor Unite Române – Alexandru Ioan Cuza.Târgocnenii și-au adus contribuția la obținerea independenței atât prin reprezentanții lor din compania a 6-a Târgu Ocna a batalionului 2 Bacău din Regimentul 14 dorobanți, comandat de căpitanul Dimitrie Bușilă, cât și prin acțiunile de sprijinire a frontului prin rechiziții, transporturi, subscripții pentru cumpărarea de arme, prin donații în bani sau alimente.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Ocna, declarată comună urbană în 1846, era reședința plășii Trotușul a județului Bacău. În timpul primului război mondial orașul a fost teatru de război. Târgu Ocna a fost bombardată de trupele inamice, provocând incendii și pagube materiale. Luptele cele mai mari s-au purtat pe dealurile Cireșoaia și Coșna, din vecinătate.În anul 1950, orașul a devenit reședință a raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în anul 1968, a pierdut rolul de reședință de unitate administrativă, fiind subordonat din nou județului Bacău.
Principalele lăcașe de cult ale orașului sunt:
- Biserica fostei Mănăstiri Răducanu
- Ansamblul Bisericii Sfântul Nicolae
- Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva
- Biserica de lemn Sfântul Gheorghe din cartierul Tisești
- Biserica și cimitirul romano-catolic „Sfântul Gheorghe” din cartierul Gura Slănicului
Alte nouă obiective din oraș sunt declarate monumente de interes local:
- Urmele cetății Utidava (secolul I Î.Hr – sec.I D.Hr) și Așezările din cultura Cucuteni și Monteoru – situl arheologic – cartierul Podei
- Biserica „Sfânta Treime” (1809) din cartierul Gura Slănicului;
- Casa Borisof (1890);
- Biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1849);
- Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva – construită în secolul al XVII-lea și refăcută în 1725) și clopotnița ridicată în secolul al XIX-lea;
- Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1815)
- Biserica de lemn Sfântul Gheorghe - construită în 1761 cu adăugiri în 1895);
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Precista (construită în 1683 și refăcută în 1860).
- Bustul lui Costache Negri (1941) din fața primăriei - clasificat ca monument de for public
Orașul Târgu Ocna are și valențele unei stațiuni balneoclimaterice. Baza de cazare o constituie Hotelul Măgura, plasat în centrul orașului, la 200 m de gară, dispune de 230 locuri în 115 camere: (95 cu 2 paturi și 20 matrimoniale), dotate. Centru de tratament balnear din parcul Măgura are o suprafață de 1019 mp cuprinzând spațiile de testare medicală, spațiile de fizioterapie, întreținere și recuperare precum și spațiile tehnice aferente. Acest corp de clădire este construit din două aripi dispuse simetric, în fiecare dintre ele urmând a funcționa cabinete pentru tratamente. El este recomandat în primul rând celor care se tratează de astm bronșic în sanatoriul din mină, precum și celor care călătoresc în împrejurimi. Aici se fac tratamente de fizioterapie, kinetoterapie, electroterapie, băi galvanice, împachetări cu parafină, dietoterapie, masaj recuperatoriu, duș subacvatic, tratamente aerosoli, cabinet de înfrumusețare, drenaj limfatic, etc. În parcul orașului apar la zi, de-a lungul unui aliniament, șapte izvoare de ape minerale, ale căror captări au fost amenajate și utilizate încă din anul 1888. Aceste ape prezintă interes terapeutic pentru cura internă și externă, fiind sulfuroase, clorurate, sodice, slab bicarbonatate, hipotone, recomandate pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv, hepato-biliare, ginecologice cronice, reumatismale și ale căilor respiratorii.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/09/monede-euro-de-colectie-belgia-18.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri