Noua Casă de Păstrare din municipiul Caransebeș, județul Caraș-Severin, azi clădire renovată de spații comercile și locuințe, este o veche clădire cu statut de monument istoric, situată pe Strada Ion Sârbu, la nr.1 (fosta Piață Mică), care este structurată astfel: D + P + 1E. Clădirea cu certă valoare urbanistică a fost finalizată în anul 1911 în stil neogotic cu elemente eclectice. În sediul acestei instituții bancare s-au amenajat, pe lângă spațiile necesare strict activității instituției, și locuințe pentru funcționari. Bancherul care deținea în proprietate Noua Casă de Păstrare a contribuit financiar la construirea Cinematografului „Luna” (cel mai vechi cinematograf de pe actualul teritoriu al României care își păstrează și astăzi aceeași funcțiune). Noua Casă de Păstrare din Caransebeș, societate pe acțiuni, a fost o instituție financiară - bancă locală, înființată în anul 1890. Numele original al instituției cu care a fost înregistrată la 24.06.1890 era "Karánsebesi új takarékpénztár részvénytársaság / Neue Karansebeser Sparkassa Actien-Gesellschaft", fiind fondată de către următorii întreprinzătorii locali: farmacistul Phillip Jakob Müller, Constantin Burdia, viitorul primar al orașului, Anton Grosseck, Johann Hau, Karl Theodor Müller, Johann Lauf, Ignácz Szekerka, Wilhelm Winternitz. Președinte al consiliului director a fost numit Ph. J. Müller, iar director executiv W. Winternitz.
Edificiul este creația prolificului arhitect timișorean Karl Hart, cel care a dat soluția arhitecturală, printre altele, și clădirii primăriei ori palatului Comunității de avere. Clădire bancară impozantă a fost realizată în stil neogotic, cadrând perfect din punct de vedere arhitectural cu sinagoga aflată la doar câțiva zeci de metri distanță, realizată cu un deceniu și jumătate mai devreme în același stil. Ceea ce surprinde la această clădire este soluția constructivă remarcabilă și unică în epocă, în arealul caransebeșean, de a include albia Canalului Morilor (cunoscut îndeobște ca Ieruga orașului) în perimetrul construit, astfel că apa intra în clădire, o traversa și la ieșire pe strada laterală, actualmente V. Alecsandri, cotea brusc la dreapta într-un unghi destul de strâns. În urma desființării acestui braț artificial al râului Sebeș în anii 1960, spațiul rezervat albiei din interiorul imobilului a fost reamenajat funcțional, însă din păcate orificiile de intrare și ieșire a apei nu au fost păstrate ca elemente arhitecturale, golurile din ziduri fiind pur și simplu astupate. În anul 1930 imobilul este vândut la prețul de 2000000 lei inginerului timișorean Adam Cucu. După cel de al doilea război mondial ajunge în posesia statului român, care își intabulează dreptul de proprietate în Cartea Funciară abia în 1962 în urma unui proces prin care Tribunalul Caransebeș constată intrarea acestui bun în proprietatea statului. Începând cu anul 1984, firma de stat OCL Comerț Mixt Caransebeș preia administrarea operativă a acestui imobil. În urma privatizării, SC Timiș S.A., controlată de omul de afaceri local Traian Pleșa, cumpără în anul 2000 acțiunile fostei întreprinderi de stat și devine proprietar al imobilului, întabulându-și dreptul în CF în anul 2003. Clădirea se apartamentează în anul 2005, rezultând un număr de cinci apartamente, două din ele, spații comerciale situate la demisol fiind cumpărate în același an de către societățile comerciale Cris-D SRL, și respectiv Blajiana SRL. Restul spațiilor imobilului sunt în continuare proprietatea societății Timiș SA. Studiind releveele clădirii se remarcă faptul că planul de compartimentare a acesteia a avut în vedere principiul funcționării autonome a fiecărui spațiu, iar facilitățile erau deosebit de moderne pentru acea vreme, oferind un grad sporit de confort.
Astfel, nivelul inferior (demisolul) era compus din:
- 5 spații comerciale distincte, cu intrări din piața din fața edificiului, precum și de pe strada laterală (pe atunci str. Orșovei, azi parte din str. M. Viteazu)
- 1 locuință formată din din anticameră, 2 camere, bucătărie, spălătorie, baie și, separat, grup sanitar
- 6 magazii pentru lemne.
- spațiu de trecere a Canalului Morilor, astăzi transformat în spații de depozitare.
La nivelul parterului înălțat se afla localul propriu-zis al casei de păstrare, cu birouri pentru funcționari și cancelaria directorului, spațiu pentru contabilitate și arhivă, sală de așteptare, spațiu de acces clienți la ghișeu, grupuri sanitare. Tot la parter, a fost prevăzută, de data aceasta spre închiriere, o unitate locativă combinată cu birou de avocatură, compusă dintr-un spațiu profesional generos (birou, sală de așteptare, cameră de recepție, cancelarie, birou adițional), grup sanitar clienți, iar pe parte locativă, apartamentul avocatului era format din 4 camere și dependințele necesare: coridor, baie, grup sanitar distinct, bucătărie, spălătorie, cămară alimente și cameră pentru servitor. Etajul era ocupat de trei apartamente: unul de 2 camere,altul cu 4 camere și unul cu 5 camere, toate decomandate și dotate cu toate dependințele, acest din urmă cu vedere spre piața din fața imobilului, una din camere având acces la un balcon șic situat în mijlocul fațadei principale. Acest balcon a fost desființat din motive necunoscute, undeva după intrarea imobilului în proprietatea statului. Amplasarea construcției nu a fost făcută în mod întâmplător, pentru ea fiind ales un loc în ceea ce se numea pe atunci Piața Mică sau Piața Iosif, un loc central al orașului, în imediata vecinătate a angro-ului Mariei Halle ce opera într-un edificiu ce a fost reconstruit în perioada interbelică și a servit de atunci ca bancă, azi sediul BCR. Palatul era menit să domine arhitectural piața, țel pe care l-a atins cu brio. Din punct de vedere decorativ, clădirea a fost prevăzută cu două turle aflate pe lateralele fațadei principale precum și cu cinci frontoane de tip parapet ascuțit, crenelat. Ancadramentele ogivale tipice stilului neogotic decorează ferestrele de la nivelul superior al clădirii. Intrarea principală în clădire, situată pe fațada laterală, a fost decorată cu un fronton triunghiular ce are în centru un panou vitrat cu motiv treflat, ce realizează și funcția de luminator al holului de intrare.Tot pe fațada laterală este de remarcat bovindoul triunghiular ce înglobează antepenultimele două ferestre ale nivelului superior.
Pe fațada principală, deasupra ferestrei din mijloc aflată la etaj, era reprezentat în basorelief simbolul Noii Case de Păstrare, un stup de albine (simbol al caselor de economii), apărat de intemperii de un ancadrament în arc frânt. Totodată, deasupra simbolului, în planul frontonului central era scrisă denumirea instituției, în limba germană: Neu Karansebeser Sparkassa Akt.Ges. Inițial conform proiectului, în acest loc ar fi trebuit să fie scrisă denumirea casei de păstrare în limba maghiară, iar pe fațada dinspre stradă, în două casete ornamentale, denumirea în limbile română și germană, lucru care însă a fost schimbat la momentul punerii în operă. Firmamentul în limba germană a casei de păstrare a dăinuit pe frontispiciul clădirii chiar și după transformarea instituției în Prima Bancă Grănicerească și chiar și după desființarea băncii, cu toate că la un moment dat unele autorități ale statului s-au arătat deranjate de existența sa, inscripția fiind îndepărtată probabil abia după anul 1945. În perioada comunistă în acest imobil s-a instalat policlinica ce a funcționat aici până la darea în funcțiune în anul 1972 a actualului spital municipal care are prevăzută din construcție o clădire separată cu spații pentru policlinică. Totodată, la parterul imobilului a funcționat mulți ani o cafenea, cu acces din str. V. Alecsandri după ce canalul Ierugii a fost desființat și transformat în stradă. La începutul anilor 1980 în clădire s-au instalat birourile OCL-ului, întreprinderea de stat prin intermediul căreia se efectua comerțul socialist pe plan local. După privatizarea acestei întreprinderi, clădirea a găzduit în spațiile sale diverse firme, birouri și magazine, precum și cunoscuta agenție de turism Sagitario Travel. În anii care au urmat, imobilul a fost renovat, cu păstrarea /refacerea în mare parte a ornamentației originale. În prezent mare parte din spațiile clădirii sunt disponibile.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
Apreciabilă lucrare. Constat numai nume austro-ungare, rară intercalare cu cele românești, dar acelea erau vremurile...