Petrila este un oraș în județul Hunedoara, care include și satele: Cimpa, Jieț, Răscoala și Tirici. Străveche așezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului de Est, la conluiența cu pârâul Jieț, în Depresiunea Petroșani. Petrila este cunoscută cel mai mult pentru minele Lonea și Petrila (ambele fiind în ziua de astăzi închise).
Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul municipiului Petroșani. La recensământul din anul 2011 orașul număra 22692 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 25840 locuitori) dintre care: români – 88%, maghiari – 4,61% și restul – necunoscută sau altă etnie.
Componența confesională a orașului hunedoarean Petrila astăzi s eprezintă aproximativ astfel: ortodocși – 75,99%, romano catolici – 5,78%, reformați – 2,22%, penticostali – 6,51%, martori ai lui Iehova – 1,23% și restul – nedeclarată sau altă religie. Umezeala aerului este relativă, media lunară a umezelii aerului fiind mai ridicată în sezonul rece (84-88%) și mai scăzută în cel cald (72-80%).
Cele mai multe zile senine se înregistrează în intervalul august-septembrie, iar luna cea mai ploioasa este luna iunie cu 120-140 ml în medie. Direcția predominantă a vântului este cea sudică cu viteze medii ale curenților de aer relativ mici. La Jieț, localitate aparținătoare a Petrilei s-au găsit urme ale exploatării aurului aluvionar, de către daci și romani la locul numit Hududeu, unde au fost descoperiți și dinari romani. "Petrila" înseamnă "drum pietros neasfaltat" în română.
Oamenii locului, păstori și crescători de vite pe plaiurile bogate în pășuni, foloseau "piatra neagră care arde" la încălzit și la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huilă fiind întâlnite chiar la suprafață. La vremea când se închegau primele formațiuni statale românești feudale, voievodatul ce se întindea în Banat între Mureș și Dunăre, ajuns la apogeu sub voievodul Glad (secolele al IX-lea – al X-lea), cuprindea în teritoriul său și Valea Jiului. Mai târziu, aceste pământuri au făcut parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambele versante ale Carpaților Meridionali, din ținutul Gorjului și până în țara Hațegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493.
Este scris în acest hrisov că boierul Mihail Cânde stăpânește moșiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, lângă Petroșani (Malee), Rotunda, lângă Petroșani sau după unii autori Lonea (Ratond), Câmpul lui Neag (Nzakmezeu), Morișoara, în Vulcan (Marisowar), iar puțin după aceea, în 1501, lânga acestea se amintește Kaprisowar (Căprișoara), în Vulcan, ca fiindu-i proprietăți "ab antiquo". Chiar și mai înainte, în jurul anului 1493, regele Albert de Habsburg recunoscuse că Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cânde, tatăl cneazului Mihail. Începuturile exploatării sistematice, cu mijloace rudimentare, a cărbunelui din Valea Jiului se regăsesc în anul 1840 când frații Hoffman și Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca Montană, atrași de bogatele zăcăminte carbonifere au pus bazele viitoarelor exploatări și întreprinderi miniere, continuând să cumpere de la proprietari și țărani eliberați un număr mare de posesiuni miniere. Exploatarea zăcămintelor carbonifere a continuat de-a lungul anilor, dezvoltând o zonă mono industrială, activitatea economică preponderentă fiind aceea de exploatare și prelucrare a cărbunelui.
Atracțiile turistice ale zonei sunt:
- Rezervația naturală “Cheile Jiețului” (10 ha)
- Rezervația naturală "Cheile Taia" (2 ha).
- Biserica Sfânta Barbara din Petrila
- Monumentul eroilor români din Petrila
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2017/01/ben-ahin-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
S-a simtit lipsa dvs.