Vlăhița, limba maghiară - Nagyoláhfalu, din anul 1899 – Szentegyháza, este un oraș din județul Harghita care include și localitățile: Băile Homorod și Minele Lueta. Vlăhița este menționată de G.Popa-Lisseanu, A. Lapedatu și I. Lupaș ca fiind un vechi cnezat al românilor. Astfel ei arată că într-un document al regelui Ungariei din anul 1301 se atestă existența unui duce român Ursu, în zona Vlăhiței, localitate numită în vechime Villa Olachalis; Ursu și românii primind înlesniri de la regele Ungariei la plata unor impozite.
Vlăhița a fost atestată a doua oară din punct de vedere documentar în anul 1406 ca Villa Olachalis, satul românilor. În anul 1850 a fost dat în funcțiune un ciocan hidraulic pentru prelucrarea fierului (vashámor), precum și un furnal de fier, proprietatea unui întreprinzător din Brașov. În localitate se prelucra fierul obținut în exploatarea de la „Sfânta Cruce” (Szentkereszt), aflată în sudul localității. La sfârșitul secolului al XIX-lea autoritățile maghiare au schimbat denumirea localității în „Sfânta Biserică” adică Szentegyháza.
La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 6898 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7042 locuitori), dintre care: maghiari – 97,18% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului harghitean Vlăhița astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 87,22%, reformați – 4,24%, unitarieni – 3,62%, martorii lui Iehova – 1,14% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/tableta-cu-stiri-neconventionale-70.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri