Orfelinatul ortodox Olga Sturdza, denumiri alternative Banca Berea și Casa Berea, denumire actuală Muzeul Eparhial din Husi, este cel mai mare muzeu cu specific religios din Romania, înființat în anul 1926 de către Episcopul Iacov Antonovici și este situat pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Husi, judetul Vaslui. Edificiu, mândru monument istoric al orașului, a fost construit în anul 1899 de boierul Iancu Berea și donat Episcopiei Huților, de către Mihai Ion Berea, fiul său, într-o stare avansată de degradare. Clădirea a intrat într-un proces de restaurare cu ajutorul P.S Episcop Ioachim. Înainte Muzeul Episcopiei Hușilor era situat într-un spatiu mult mai restrans, cu acces limitat din Palatul Episcopal.
Colectia Episcopiei Hușilor a fost constituită după anii 1980, după reunirea Episcopiei Huților cu Palatul Episcopal al lui Iacob Stamatie. Muzeul adăpostește piese bibliografice, picturi, obiecte religioase și personale, valori spirituale și materiale, care au aparținut tuturor episcopilor din Huși și cuprinde cele mai valoroase mărturii de artă plastică și decorativă din Eparhia Hușilor din secolele al XVI-lea – al XIX-lea. În holul clădirii sunt expuse cele mai importante ctitorii ale voievodului Ștefan cel Mare și sunt prezentate figuri de seamă ale ierarhilor care au păstorit la Huși de-a lungul timpului, precum Veniamin Costachi și marele ierarh cărturar Melchisedec Ștefănescu. În toate cele 6 încăperi sunt prezentate diferite cărti de cult legate de Slujba Învierii, de Prohod, Panihida, Minunile Maicii Domnului, două antimisme din anii 1844 și 1868, volume de cuvântări, predici ale lui Nicodim, chivote de lemn din plumb, potire, cazane de botez, anafornite de lemn și fier, paftale episcopale, o mitrie, Biblii vechi, un liturghier tipărit în anul 1776 și portrete ale episcopilor din Huși. Din anul 2006, Muzeul Eparhial din Huși găzduiește, la parter, Muzeul Municipal din Huși.
Olga Mavrocordat Sturdza (1884-1971) a studiat pictura şi sculptura la Berlin, Dresda şi Paris. A fost acceptată în atelierul lui Rodin și a expus la Salonul de la Paris. Cu toate acestea, istoria o consemnează grație actelor caritabile și de binefacere pe care le-a făcut în întreaga sa viață. În anul 1908 s-a căsătorit cu prinţul Mihail Sturdza, nepotul domnului Moldovei, Mihai Sturdza. În anul 1927, în prezenţa Reginei Maria, a fost inaugurat grupul statuar din marmură albă executat de Olga Sturdza „un grup alegoric înfăţişând alipirea provinciilor la sânul Patriei-Mamă”. Monumentul avea o înălţime de cinci metri şi conţinea cinci figuri reprezentând Patria-Mamă, Transilvania, Basarabia, Bucovina şi românii de pretutindeni, care au rămas în afara României. Acest monument a fost dăruit Iaşului de către Principesă şi amplasat în faţa casei marelui logofăt Cantacuzino-Pașcanu, unde fusese găzduită regina Maria în perioada retragerii armatei în Moldova. În 1947 monumentul a fost demolat.
Sub conducerea Elisei Mavrocordat şi Olgăi Sturdza, s-a organizat prima filială a Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române la Iași. Au fost deschise grădinițe destinate copiilor proveniți din familii sărace în cartierele Tătăraşi, Ţicău şi Frumoasa, în care le era asigurată educația, hrana zilnică și îmbrăcămintea. Olga Sturdza a fost președinta generală a SONFR în anii Primului Război Mondial și a coordonat activitatea asociației în zonele libere. La Iaşi, a fost inițiatoarea primului stabiliment de îngrijire a orfanilor - „Orfelinatul Regina Maria”, înființat în 30 octombrie 1915. În anul 1917 a înfiinţat Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război, care a funcţionat până în 1934. Totodată, principesa Olga Sturdza a dăruit moşia sa părintească „Miroslavele” împreună cu castelul, viile și parcul în valoare de 800000 lei, Societăţii Ortodoxe, care a înfiinţat acolo prima colonie agricolă pentru 150 orfani de război băieţi, cu şcoală primară, grădiniță de copii, ateliere. În personalitatea principesei Olga Sturdza se armonizează nobleţea, abnegaţia, toleranţa, altruismul şi spiritul de sacrificiu. A fost apropiată şi a susţinut misiunea bisericii ortodoxe, astfel încât, la numai 29 de ani, a primit prin decret regal medalia „Răsplata muncii pentru Biserică”, clasa I (1913). În perioada celui de-al doilea război mondial a murit soţul său, Mihai Sturdza, iar castelul a fost distrus de germani. În anul 1953 a fost arestată și -după un an de detenţie la penitenciarele Mislea şi Jilava- eliberată. În 1957 i s-a permis să plece în Franţa. La 10 iulie 1971, în vârstă de 87 ani, a plecat la ceruri.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/auvelais-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri