Palatul Culturii din municipiul Sighetul Marmației, județul Maramureș, denumire oficială – Palatul cultural ASTRA, cunoscut într-o vreme ca și Casa de Cultură Sighetu Marmației, este emblema arhiteconică a orașului, o veche clădire cu statut de monument istoric, și este situat pe Strada Iuliu Maniu, la nr. 31.Ridicat pe locul cimitirului reformat, închis în anul 1887 şi devenit în 1889 parcul “Regina Elisabeta”, Palatul Culturii a fost ridicat între anii 1912-1913, planurile aparţinând arhitectului Sándy Gyula. Firma constructoare, ‘’Fuchs es Társa’’, din Beregszász, a realizat clădirea din fier beton, fiind prima de acest fel din oraş, iar lucrările speciale din beton cu inserţie preîntinsă au fost asigurate de firma “Pittel & Braunvetter” din Budapesta.
Structura construcţiei, care aminteşte de o cetate medievală transpusă în limbaj art nouveau, se datorează baronului Perényi Zsigmond, comite al Maramureşului, secretar de stat şi preşedinte al Asociaţiei Maramureş.
Destinat a fi sediul Asociaţiei Culturale “Máramaros”, la parter a fost amenajată o bibliotecă, alături de o sală de mese şi un mic magazin. La primul etaj se aflau sala festivă, sala artiştilor, sala de expoziţie, un cazinou, iar la etajul a doilea au fost expuse obiecte de muzeu şi tablouri donate de colecţionarul Urányi Imre, printre care şi celebra pictura a lui Hollósy Simon, ‘’Cetatea Hustului’’.
Clădirea, inspirată din cetăţile medievale, este construită în stil secesionist-romantic, pe trei niveluri, cu două aripi de clădire dispuse în jurul unui corp central, prevăzut cu patru turnuri şi acoperişuri conice. Ornamentica exterioară, este sobră, luminată de galbenul cărămizii aparente; faţada este definită de o copertină de sticlă susţinută de lanţuri. Corpul central este dominat de o scară somptuoasă străjuită din înaltul tavanului de pictura alegorică “Artele” realizată în 1931 de artistul Liviu Szabó-Bordeaux.
Numele donatorilor unor sume de cel puţin 200 coroane au fost inscripţionate pe plăci de marmură montate la intrare, nume care aminteasc generaţiilor viitoare de sacrificiul făcut de înaintaşii lor pentru edificarea unei clădiri ce urma să contribuie la propagarea culturii în regiune. În anul 1919, palatul a devenit sediul Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, iar din anul 1927, a fost inchiriat departamentului Astra. Pe faţada clădirii, până în anul 1920 a stat înscripţia „A magyar közművelödésnek” („Pentru cultura maghiară”) ca ulterior să fie schimbată cu „Palatul Cultural Principele Carol” şi mai apoi cu „Palatul Cultural Regele Carol”.
În anul 1938, Consiliul de Miniștri, condus de primul ministru Armand Călinescu și ministrul Culturii Octavian Goga, a decis sa doneze „pe veci” imobilul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului. Palatul a fost folosit doar doi ani de Episcopie, până în anul 1940. Având o pozitie strategică foarte bună și pentru că avea toate facilitățile (curent propriu, instalatii sanitare, etc.) palatul a fost întotdeauna prima clădire din oraș rechiziționată.
Comandamentele trupelor străine care au trecut prin oraș și au stat mai mult au rechizitionat palatul și, întotdeauna după plecarea lor, au rămas distrugeri. După desfiinţarea în 1948 a Episcopiei Maramureşului, alături de alte episcopii din ţară, de noul regim comunist instalat la putere, la 6 iulie 1949, Palatul Culturii este intabulat “în favoarea judeţului Maramureş” şi este folosit pentru o vreme ca internat şi locuiţă pentru diferiţi slujbaşi ai noii administraţii, ba chiar şi depozit al cooperativei.
Abia în primăvara anului 1952, clădirea redevine Palat al Culturii prin reînfiinţarea şcolii de muzică – devenită conservator – care ocupă întreaga clădire. În toamna anului 1954, Palatul Culturii devine sediu al Casei de Cultură şi al unor birouri ale Partidului Muncitoresc Român; la parter este instalată o tipografie şi redacţia revistei „Viaţa Liberă”. În anul 1968, după reorganizarea administrativă a oraşului –de-acum municipiu – la parter este instalată biblioteca municipală.
Începând de la această dată, Palatul Culturii îşi reia funcţia pentru care a fost construită, aceea de „sanctuar al culturii” cum o numise în 1926, prof. Gheorghe Vornicu. În prezent, clădirea Palatului Culturii găzduieşte trei instituţii: la parter Biblioteca Municipală „Laurenţiu Ulici”, la etajul I casa de Cultură, etajul II fiind ocupat de Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu”. După Revoluție, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului a încercat să obțină Palatul, dar cererea către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) nu a fost soluționată încă
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/08/bystrzyka-klodzka-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri