Schitul Cornetu, azi Mănăstirea Cornetu cu hramul “Taierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” este amplasată pe șoseaua Râmnicu Vâlcea – Sibiu, la cca 50 kilometri nord de Râmnicu Vâlcea, în satul Călinești, oraș Brezoi, județul Vâlcea, la 2 kilometri depărtare de gara Cornetu. Schitul a fost ctitorit de vornicul Mareș Băjescu și soția sa Maria, în anul 1666 și astăzi are statut de monument istoric. Altarul a fost pictat în anul 1741. În anul 1808 schitul a fost distrus de un incendiu, fiind refăcut și zugrăvit în anul 1835. În anul 1898 s-a construit calea ferată și tunelul care trece pe sub porțile din fața bisericii, fiind necesară demolarea chiliilor. Din vechile clădiri a rămas numai un foișor, zidurile și turnul de apărare de la nord și est de biserică. Cupola și o parte din altar au fost dărâmate în 1916 - 1918 și refăcute între anii 1923 - 1925. Ultima restaurare a acestui monument istoric s-a făcut în anul 1960 de către Direcția Monumentelor Istorice. Pictura este lucrată în frescă, altarul fiind pictat în anul 1761 de pictorii Radu, Mihail și Iordache, iar naosul și pronaosul în anul 1835 de starețul Irinarh.
Ansamblul arhitectonic este format dintr-o incintă de piatră de formă pătrată pe care se situează chiliile. La 3 colțuri ale incintei se ridică turnuri poligonale, iar la colțul din sud-est un foișor. În mijlocul curții incintei se află biserica, singura de altfel care mai păstrează forma originală. Construită pe un plan trilobat cu un turn-clopotniță cu opt laturi pe pronaos (accesul se face pe o scăriță aflată pe latura de nord) și turla Patocratorului cu zece laturi pe care sunt situate ferestre înguste. Zidul este din cărămidă așezată orizontal și panouri de tencuială fiind împărțit de un brâu dublu de cărămidă aparent rotunjită care, pe fațada vestică înconjoară nișa icoanei de hram. Cornișa este realizată din cărămidă aparentă dispusă în formă de dinți de fierăstrău, sub aceasta un rând de butoni și o friză de teracotă smălțuită încadrată de cărămizi așezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte în casete de cărămidă. Despre acest schit N. Ghika-Budești spunea că este dintre cele mai interesante ca plan și dintre cele mai pitorești din această vreme, ca arhitectură exterioară.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/mauritania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri