Școala Superioară de Stat din municipiul Oradea, denumire actuală – Colegiul Național “Emanuil Gojdu”, este o prestigioasă instituție de învățământ preuniversitar, cu statut de monument istoric, fiind situată pe Strada Spiru Haret, la nr. 3-5. Clădirea liceului fost ridicată pe malul Crișului Repede în anul 1896, după planurile arhitectului Ferenc Knapp. Actul de înființare a liceului românesc datează din 15 iunie 1919. La 1 august 1919 încep prenotările elevilor, în 2 octombrie are loc primul consiliu profesoral, iar în 5 octombrie se face inaugurarea solemnă a anului școlar, an purtător de semnificație istorică. Între anii 1920–1923 liceul parcurge o perioadă de tranziție, perioadă în care se trece la tipul de organizare a școlilor din România veche, prin înlocuirea programei maghiare din anul 1883 cu cea a lui Spiru Haret și în paralel, prin înlocuirea limbii de predare maghiară cu cea română. Din 1923 până în 1939, Liceul „Emanuil Gojdu“ se înscrie în seria metamorfozelor pe care le-a străbătut tot învățământul liceal din România, remarcându-se prin activitatea desfășurată de către profesorii școlii. Aceștia și-au dat seama că în acest oraș cu o cultură preponderent maghiară în acea perioadă, cu numeroase școli medii străine, românii așteaptă întărirea culturii noastre atât de oropsită și de oprimată în trecut. Corpul profesoral s-a achitat cu cinste de aceasta minune, fiind un animator al vieții culturale locale, fapt pentru care liceul și-a câștigat un frumos renume între liceele românești din Transilvania și din țară.
Este demn de reținut că prima revistă școlară orădeană „Sf. Gheorghe“ a fost cea a liceului „Emanuil Gojdu “ și în care, după cum spune prof. Cornel Moga, elevii „vor scrie multe chestiuni de ordin moral-național, cultural, istoric, geografic“. Dar cea mai prestigioasă publicație a liceului a fost și va rămâne revista „Țara visurilor noastre“, primul număr al acesteia apărând la 1 decembrie 1937. Publicistul Ioan Bulgar, scria în ziarul „Drapelul“ din 2 aprilie 1945: „Totdeauna «Țara visurilor noastre» a fost aceeași: dreaptă, umană, românească. Niciodată nu a alunecat. Acolo în revistă, s-a plâns, s-a dorit, dar mai ales s-a crezut mult. Au fost vremuri în care atât ne-a mai rămas. Și elevii au crescut acolo așa cum îi învăța profesorul“.În urma Dictatului de la Viena, Oradea trecând sub ocupație maghiară, liceul a devenit secție română a liceului maghiar din Oradea. Prin exodul populației române, în special al tineretului școlar, cât și prin expulzarea practicată de autoritatea maghiară, efectivul de elevi și profesori a fost foarte redus în aceasta perioadă, existența școlii române plutind între a fi și a nu fi. Eliberarea orașului Oradea la 12 octombrie 1944 atrage reînființarea liceului românesc sub denumirea de „Liceul român de stat“, acțiunea de refacere a liceului de pe malul Crișului Repede începând chiar înainte de a se reinstala administrația statului român. De la 1 septembrie 1945 liceul își reia vechea denumire. În anii 1950, era numit Liceul Real de Stat nr. 1 Oradea. Cursurile liceale începeau din clasa a 8-a și durau trei ani, absolvirea fiind în clasa a zecea. Denumirea a fost schimbată și reatribuită, în 6 septembrie 1970. Astăzi, Colegiul Național „Emanuil Gojdu“ are un număr de 1000 elevi, cuprinși în învățămantul liceal și gimnazial.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2016/12/aurolzmunster-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri