Anii ’20-’30 au însemnat pentru Piatra Neamț investiții masive în instituțiile de învățământ, perioada când s-au inaugurat cele mai multe clădiri, multe din ele și astăzi în picioare, în care învățau copiii din oraș. Din consemnările rămase de atunci, se pot găsi similitudini cu anumite practici de astăzi, în special în privința limbajului oficial și pompos, deosebirea fiind că, probabil, discursurile de atunci erau mai sincere ca acum, nu simple obligații. O altă deosebire, de fond, se poate evidenția la construcțiile în sine. Ce s-a făcut atunci e încă trainic și frumos și doar neglijența și amatorismul în păstrarea patrimoniului au săpat brazde adânci, în vreme ce, azi, mărețele reabilitări termice de școli, reparații capitale și investiții termopanizate nu rezistă nici cât garanția la un pahar de iaurt. Cartea poștală postată aici ne arătă două școli normale din municipiul Piatra Neamt, ambele construite pe un deal și despre care nu se știe dac mai sunt sau nu în picioare.
- În prima zi a anului 1931, s-a dat în folosință noul sediu al Școlii Normale de Învățători, amplasat pe o terasă a terenului din Dărmănești, care le oferea o frumoasă perspectivă elevilor și profesorilor. Lucrările de construcție au durat 7 ani și s-au făcut destul de greu, fiind executate în regie de antreprenorul Carol Zani. Au început în vara anului 1923, când s-a obținut un avans de 500.000 de lei de la Minister. Cu trei luni înainte de inaugurare, noul edificiu era prezentat de Constantin Turcu, în ziarul Avântul, ediția din 31 octombrie 1930: “Săli mari, spațioase. Săli de clasă, meditație, laboratoare. Dormitoare, sufragerii, bucătării, magazii, pivnițe. Mobilier nou, lumină, apă. Curte mare cât toate zilele și teren întins pentru cultură. E mai mult decât un dar providențial această nouă clădire, pentru sufletul lor, pentru sănătatea lor și pentru dezvoltarea lor fizică. Perseverența domnului director N. Stoenescu și a acelor cari l-au ajutat întru terminarea noului local, este o binecuvântare. Copiii îl vor pomeni cu admirație, iar părinții se vor descoperi dinainte-i cu respect. Domnul Stoenescu să nu fie îngrijorat de girul celor aproape 800.000 lei pe care l-a dat, personal, pentru isprăvirea localului. Părinții nu-l vor lăsa. Și, pe deasupra, va avea marea mulțumire sufletească de a fi făcut o mare operă de cultură socială. Începută sub Partidul Liberal, școala aceasta, nouă, a fost terminată sub național-țărăniști. Emoționant ar fi ca acești doi miniștri să ia parte la inaugurarea care se apropie. Deoparte cărămidarul – doctor Angelescu, fost ministru al școalelor, de alta, domnul Costăchescu – ministrul contra școalelor”.
- Spre deosebire de învățători, viitoarele învățătoare aveau să aștepte câteva luni în plus până la mutarea într-un spațiu propriu. Profesorul Paul Vasiliu, în ”Monografia Școlilor Normale din Piatra Neamț 1912-2002 consemna: “Lucrările au fost terminate la 1 septembrie 1931, iar în curs de o lună a fost mutat mobilierul și s-a făcut curățenie, astfel că, la 1 octombrie, a putut avea loc solemnitatea deschiderii cursurilor în localul propriu al școlii, una dintre cele mai însemnate zile din viața acestei instituții. În cuvântarea rostită cu această ocazie, directoarea Eufrosina Săvescu, care-și vedea împlinit visul pentru care luptase atâta, spunea: ”Astăzi, când școala noastră pășește în al 13-lea an de existență, ea are, în sfârșit, negrăita fericire de a vă primi în localul său propriu. Această fericire am început să o întrezărim când s-a pus temelia acestui local, și ea a fost farul nostru călăuzitor și idealul care ne-a încălzit sufletele și ne-a oțelit voința de a înlătura toate necazurile”. (…) Școala era împovărată de mari datorii, contractate pentru terminarea localului. Din cauza lipsei de fonduri, primăria a întârziat aducerea cablului electric și a conductei de apă, de la Școala Normală de Băieți la cea de Fete, încât în primele zile au fost utilizate lămpile cu petrol, iar apa a fost cărată cu butoiul. Mult timp școala nu a dispus de un mijloc de transport pentru profesori, care erau nevoiți să parcurgă pe jos 3-4 km la dus și tot atâția la întors. De aceea, cu timpul, unele cadre didactice au emigrat la școlile din oraș, mai ales la Liceul de Fete, fiind înlocuite cu suplinitoare, acest fapt aducând prejudicii procesului de învățare, îndeosebi la fizico-chimice, matematică, muzică, desen, obiecte la care detașările au continuat până în 1938”. Lucrările la Școala Normală de Învățătoare au început în 1924, după ce proiectul a fost scos, inițial, la licitație și adjudecat de antreprenorul Carol Zani. «Ministrul C. Angelescu a trimis 500.000 de lei, ca prim fond, și a dispus ca lucrarea să se facă în regie. Subcomitetul Școlii Normale de Învățătoare, format din directoarea Eufrosina Săvescu, preotul de la Dărmănești, Petru Bălănescu, care era membru în comitetul școlar, și ing Niculescu-Dacu, găsește soluții practice, care să micșoreze cheltuielile privind aprovizionarea cu apă și fabricarea cărămizilor. S-a aprobat planul tip nr. 1, cu trei pavilioane: școala normală, școala de aplicație și locuința directoarei. Din cauza fondurilor insuficiente, lucrările au durat mulți ani și, în toată această perioadă, cursurile s-au desfășurat în diferite localuri din oraș, puse la dispoziție de alte școli sau închiriate, dar, cu toate dificultățile, activitatea școlară a continuat pe o linie ascendentă. Acum s-au pus bazele atelierelor de țesătorie și de lucru de mână, care, prin calitatea lucrărilor prezentate la diferite expoziții, au dus faima școlii în toată țara. În anul școlar 1924-1925, maestrul Iosef Kampel, cunoscător al tuturor instrumentelor, a reușit să înjghebeze o orchestră, care a început cu un repertoriu popular, ajungând apoi să execute piese muzicale clasice. Cele mai mari succese le-a obținut corul mixt, format din elevi de la două școli normale și condus de talentatul prof. Gh. Dimitriev, care, la concursul pe țară din 1928, organizat de Societatea ”Tinerimea Română”, a obținut premiul întâi și medalia de aur, întrecând coruri cu o veche tradiție”.
Din 1955 și, respectiv, 1956, în cele două clădiri au funcționat Casele de Copii, Fete și Băieți.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savigliano-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri