Sinagoga din municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covansa a fost un lăcaș de cult al evreilor din acest oraș. După revoluția din 1848-49, în Sfântu Gheorghe s-au stabilit mai multe familii de evrei, care se ocupau cu negustoria și care, au reușit cu timpul să-și construiască o sinagogă pe strada Ciucului, dar și o școală evreiască. În anul 1944, guvernul maghiar a decis adunarea tuturor evreilor din teritoriile maghiare în ghetouri. Astfel, în data de 2 mai 1944 au fost strânși toți evreii din Sfântu Gheorghe, din satele comitatului Trei Scaune și din sudul Scaunului Ciucului. În total, aproape 900 de suflete, printre care mulți copii, au fost transportați în clădirea pe jumătate terminată a viitorului Liceu Agricol, din Sfântu Gheorghe. Aceștia au fost nevoiți să-și găsească un loc în clădirea supraaglomerată, fără uși ori geamuri și fără apă, în timp ce majoritatea locuitorilor din oraș priveau nepăsători noile măsuri instaurate. O săptămână mai târziu cei 900 de oameni au fost transportați în ghetoul de la Reghin, de unde au fost duși în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Doar 148 de evrei s-au mai întors în regiunea Trei Scaune, dintre care majoritatea au emigrat mai apoi în Israel. Încetul cu încetul, comunitatea evreiască din Sfântu Gheorghe s-a destrămat.
Clădirea sinagogii a fost vândută unei cooperative meșteșugărești, apoi a fost demolată cu totul în anul 1971. În anul 2001, a fost instalată o plăcuță comemorativă pe peretele clădirii fostului Liceu Agricol. La 70 de ani de la deportare, în anul 2014, a fost inaugurat un Parc Memorial al Holocaustului, în noul cimitir evreiesc de pe strada Voican pentru a duce mai departe memoria trecutului. Parcul cuprinde un obelisc, la baza căruia este amplasată o plăcuță cu inscripție trilingvă, în ebraică, română și maghiară, acum puțin ștearsă de timp: “În memoria celor 52 de copii evrei din Sfântu Gheorghe, deportați în 1944, transformați în cenușă de naziști și aliații lor”. Un număr de 52 pietre funerare sunt răsfirate în jur, prin iarba înaltă, fiecare reprezentând un copil care nu a apucat să-și trăiască visele. Alți 52 de arbuști răsfirați simbolizează câte un nume de copil.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/03/artstetten-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri