Statuia lui Lukacs Bela a fost, sau poate încă este, un monument reprezentativ pentru locuitorii orașului Zlatna, județul Alba. Lukacs Bela este numele de rezonanță al unui onorabil cetățean din această urbe.
Lukács Béla (1847 - 1901) şi-a petrecut mare parte din copilărie în acest oraş. O româncă din zonă l-a scăpat cu viaţă, în timpul Revoluţiei de la 1848. Ulterior, a ajuns ministru în guvernul de la Budapesta. Povestea lui Lukács Béla începe în Zlatna anului revoluţionar 1848. Nu avea decât doi ani, când a fost la un pas de moarte. Se întâmpla în timpul unei confruntări între nobili maghiari şi oştile lui Avram Iancu. „A scăpat din masacrul din valea Ampoiului datorită dădacei sale, de origine română, care l-a ascuns sub fustă“, se arată în cartea „Zlatna de odinioară“, lansată recent de Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea. Scăpat de la moarte „sub fustele dădacei sale“, Bela a făcut studii la Liceul romano-catolic din Alba Iulia, şi la Facultatea de Drept din Budapesta. La doar 25 de ani, a ajuns în Ministerul de Finanţe de la Budapesta. Din 1886 a devenit directorul Căilor Ferate Ungare, iar trei ani mai târziu secretar de stat în Ministerul Comerţului Exterior al Ungariei. Potrivit lucrării citate, groful (contele) nu a uitat de urbea în care a copilărit, dar nici de ţăranca de lângă Zlatna care i-a salvat viaţa. „A fost mereu preocupat să contribuie la prosperitatea oraşului său natal, finanţând construcţii publice şi linia ferată Zlatna - Alba Iulia (Mocăniţa), începută în 1895“, mai spun autorii cărţii. Se spune că politicianul ungur n-ar fi uitat nobila faptă a dădacei sale, pe care o vizita şi o ajuta de câte ori venea pe la Zlatna. În amintirea sa, şi-a adus contribuţia la realizarea drumului Zlatna - Almaşul Mare. De numele grofului se leagă şi înfiinţarea Şcolii de Arte şi Meserii, devenit mai târziu Grupul Şcolar „Avram Iancu“. În zona Valea Morilor, familia grofului a construit un castel impozant, înconjurat de pădure, ape, cu un parc inclus în domenii, unde Lukács Béla şi-a petrecut mare pare a copilăriei. De numele contelui se leagă şi monumentul din satul Presaca Ampoiului, aflat la opt kilometri de Zlatna, care aminteşte de una dintre cele mai sângeroase bătălii între români şi maghiari, din 1848. „Lukács Béla a ridicat deasupra mormintelor de la Presaca, obeliscul cu înscrisul PAX, în amintirea tatălui său Lukács Simon (1791-1848), a mamei Gaál Teréz şi a fraţilor săi“, se mai spune în lucrarea citată. Lukács Béla s-a sinucis, aruncându-se în Dunăre, la Budapesta, în anul 1901.
Statuia grofului Lukacs Bela, din Zlatna, s-a ridicat de către localnici în semn de recunoștință între 1893-1895, pe placa frontal[ fiind aplicat] inscripția: Lui Lukács Béla, originar din Zlatna, unde s-a născut la 27 aprilie 1847“.
-->
Răspunsuri