Statuia lui Vasile Roaită din municipiul Bacău inițial a fost amplasată în fața Bibliotecii iar acum poate fi văzută în Parcul C.F.R al orașului. Vasile Roaită a fost un muncitor feroviar român, care a murit împușcat în timpul marii greve de la Atelierele CFR Grivița din februarie 1933. Din spusele comuniştilor, el ar fi fost un tânăr de aproape 20 de ani care, în timpul marii greve de la Atelierele ”Griviţa” din februarie 1933, ar fi murit împuşcat de poliţiştii chemaţi să disperseze muncitorii revoltaţi. Roaită nu ar fi murit oricum, ci cu mâna încleştată pe sirena uzinei, chemând muncitorii la luptă. Era doar un muncitor care îşi sacrificase copilăria din cauza sărăciei. Muncea ca ucenic la căldărărie, pentru marile cazane ale locomotivelor. În dimineaţa zilei de 16 februarie 1933, în timpul marii greve, stăteau sprijinit de uşa atelierului, fiindcă munca era oprită. Atunci au intrat poliţiştii în viteză pe poarta numărul 5 a atelierelor şi au tras în plin. Roaită a fost împuşcat si a murit două zile mai târziu, pe un pat de spital. Alături de el mai mureau încă şase muncitori de la ”Griviţa”, seceraţi de gloanţe. Era cea mai tânără victima si tocmai de aceea a şi fost ales de Gheorghe Gheorghiu Dej pentru a servi propagandei.
Era un tânăr socialist entuziast care murea pentru marea revoluţie. Urmare a acelei greve în jur de 4000 de muncitori au fost târâţi prin Tribunale, anchetaţi şi judecaţi, iar apoi condamnaţi la închisoare. Despre el s-au scris carti, nuvele, poezii (vezi Nichita Stanescu), a fost subiect si tema in istoria nationala, numeroase localitati au fost redenumite cu numele lui. Din cele 182 GAS-uri (Gospodării agricole de Stat) înființate în anul 50, un număr de șapte au preluat numele lui. După cel de-al doilea război mondial stațiunea Carmen Sylva (preudonim al reginei Elisabeta a României) a primit același nume – Vasile Roaită (in prezent Eforie Sud). Scoli, gradinite, strazi din toata tara s-au numit “Vasile Roaita”, un “erou” facut in birourile de propaganda ale PMR, unii afirma ca la comanda directa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, si el “revolutionar”. Nici Bacaul nu a fost scutit de binefacerile acestui nume, a existat comuna Vasile Roaita, la iesirea din Bacau spre Adjud, devenita apoi cartier, o strada s-a numit la fel (acum “22 Decembrie”), iar in centrul orasului, in fata fostei primarii, a fost amplasata o statuie a eroului, in exercitiul functiunii. Aceasta poveste a fost valabila mai bine de 20 de ani, pâna prin 1962, când chiar Gheorghiu Dej a inceput sa-si reconsidere pozitia fata de fostul lui coleg de serviciu, când a inceput perioada de destalinizare. A doua contestare a legendei despre protestul Grivitei Rosii si martirajul lui Roaita s-a facut pe vremea lui Nicolae Ceausescu, care nu mai admitea inca un erou comunist alaturi de el. Ceausescu i-a pus pe cercetatori sa caute prin arhive care, se spune, ar fi descoperit ca “eroul” era, de fapt un informator al Sigurantei, un tradator al clasei muncitoare. A fost scos din manuale, iar piedestalele si statuile ascunse, darâmate, in cea mai mare parte. N-a mai auzit nimeni de Vasile Roaita. Alte informatii cu privire la Vasile Roaita au aparut dupa 1990, când muncitorul Constantin Negrea a dezvaluit ca el, de fapt, a tras sirena, insa Dej l-a fortat sa cedeze locul lui Roaita, pe considerentul ca este mai valoros (pentru regim) un erou mort, decât unul viu. Simplu, nu? Astfel Roaita a fost facut utecist post mortem, in 1948, si declarat erou. Statuia lui Vasile Roaita din municipiul Bacau (cred ca singura din tara, care mai sta pe soclu) a fost amplasata in centru, in fata Bibliotecii, fiind dislocat un bust al istoricului si patriotului Mihail Kogalniceanu. A ramas acolo pâna la inceputul anilor ’70, când administratia, aliniindu-se directivelor de la centru, a mutat-o in Parcul CFR, unde se gaseste si acum, parasita, vizitata doar de ciori. Interesant este ca nimeni, nici Primaria, nici Regionala CFR Iasi sau Statia Bacau nu o revendica. Primaria spune ca este a CFR, deoarece este pe terenul ei, iar compania nu se revendica ca proprietara. Directia Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu afirma ca satuia cu “eroul” de la Grivita nu face parte din lista cu monumente de patrimoniu. Cu alte cuvinte, masiva statuie nu e a nimanui. Ea poate fi luata fara nicio problema de oricine dispune de mijloacele tehnice necesare si valorificata, disparitia ei ar ingropa o minciuna, ca multe altele fabricate de propaganda comunista.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/02/saint-john.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri