Domniţa Safta Brâncoveanu se numără printre cei mai importanţi donatori ai Mânăstirii Văratic din judeţul Neamţ. Prinţesa aparţine influentei şi extrem de bogatei familii boiereşti moldovene, Balș. A fost căsătorită cu Grigore Brâncoveanu, mare demnitar al Ţării Româneşti. După decesul soţului său, s-a retras la Mânăstirea Văratec, împreună cu mama sa, Elisabeta. Familia boierilor Balş s-a înrudit doar cu vârfurile celor mai bogate şi ilustre aristocraţii: Brâncoveanu, Rosetti, Cantacuzino, Mavrocordat, Moruzzi, Catargi(u). Safta Brâncoveanu (născută Balş) studiase bine limbile greacă, franceză, rusă şi germană, fiind deprinsă din copilărie cu meşteşugul ţesutului şi broderiei, dar şi cu priceperea de a cânta la clavir. Nu poate fi trecută cu vederea generozitatea familiei Balş faţă de părinţii marelui nostru poet naţional, Mihail Eminescu. Gheorghe Eminovici, tatăl lui Mihail Eminescu, a devenit administratorul moşiilor de la Dumbrăvenii Sucevei, ale lui Costache Balş şi Iordache Balş. Natura plină de bunătate şi generozitate creştină a fiicei şi mamei s-a concretizat prin danii care sunt doar pe măsura unei feţe voievodale: moșia Vultureștii, moșiile Osica și Vlădulenii şi alte câteva cătune răzleţe, rătăcite la adăpostul codrilor, uitate şi de zapcii tronului! A dat la topit mari cantităţi de aur şi argint din zestrea sa, plătind sume mari de bani pentru confecţionarea unui număr impresionant de icoane, crucifixe de tip athonit sculptate minuţios în lemn de păr şi măslin, evangheliare, toate în ferecături încrustate cu pietre preţioase şi porţelan pictat, frumos lucrate la ateliere de orfevrărie din Bucureşti, Braşov, Moscova şi Sankt Petersburg. Un număr mare de straie preoţeşti, ţesute în fir de aur şi argint şi un bogat inventar bisericesc au luat calea mai multor mânăstiri şi biserici de mir, din aceeaşi pornire a inimii sale. N-au fost neglijate nici mânăstirile istorice din Oltenia, locul de obârşie al soţului său, răposat în condiţii dramatice, pe lista faptelor sale de binefacere figurând câteva spitale şi Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului.
Din prisosul averii sale a sprijinit tinere familii de proaspăt căsătoriţi, ajutându-i material pe mulţi alţii să-şi unească destinele, pentru a nu porni la drum în această spinoasă şi chinuită existenţă cu traista goală! Sfântul Calinic de la Mânăstirea Cernica a fost înhumat cu straie ţesute şi brodate cândva, de mâna sa binecuvântată. În muzeul mânăstirii Văratec există o impresionantă colecţie de icoane, odoare bisericeşti, manuscrise şi tipărituri medievale. Un loc de seamă îl ocupă celebrele covoare ţesute de schimonahia Safta Brâncoveanu. La aniversarea unui secol de la ridicarea Aşezămintelor Brâncoveneşti, în 1935, sculptorul Ion Jalea, membru al Academiei Române, termina o lucrare impresionantă, turnată în bronz, care o reprezenta pe domniţa Safta Brâncoveanu în toată maiestatea sa, şezând pe un tron flancat de lei încastraţi la baza jilţului princiar. Distincţia şi fermitatea celebrei binefăcătoare a multor lăcaşuri de cult a fost admirabil redată de Ion Jalea într-un inconfundabil stil neoclasic românesc, foarte en vogue sub domnia regelui Carol al II-lea. Statuia din bronz a maestrului Ion Jalea a fost aşezată pe latura de răsărit a bisericii. Soclul din piatră şi ciment al statuii, inclusiv basorelieful din faţă au fost realizate de artizanul G. Stănoaia.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savigliano-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri