Aici prezint o serie de cărți poștale reprezentând unul și același tunel de pe raza comunei Bușteni, județul Prahova. Deși pe Valea Prahovei sunt mai multe tunele abandonate, eu o să vă prezint povestea a două dintre acestea.
Se pare că pe cărțile poștale aplicate aici este vorba despre tunelul care făcea parte din tronsonul Sinaia–Predeal–Brașov deschis pe 10 iunie 1879. În anul 1961, tunelul de la Bușteni a fost abandonat deoarece nu a permis electrificarea liniei de cale ferată. Există unele opinii ca nu mai e acelasi tunel, ca in acela vechi se vedea de la un capat la altul. Numai ca, tunelul este impartit astazi in doua parti egale si mai este si infundat la capete. Se pare ca acest tunel a fost construit de mesteri pietrari italieni si s-au comportat foarte bine in exploatare. În fața tunelului era o trecere la nivel cu calea ferată.
Se știe că în anul 1913 s-a dat startul construirii celebrului tunel “Izvor”. Ar fi tebuit să fie un tunel secret care să lege județele Prahova și Dâmboviţa, pe sub Bucegi. Tunelul de 6 kilometri a fost gândit ca o cale strategică. CFR a aprobat atunci, cu acceptul regelui Ferdinand, construirea magistralei Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia, iar varianta cea mai scurtă era prin munte. Aşa s-a decis spargerea Masivului Bucegi, în zona „Păduchiosu”, pentru a scurta distanţa dintre Moroieni şi Sinaia. Tunelul de 6 kilometri ar fi trebuit construit în line dreaptă şi a fost gândit ca o cale strategică în contextul istoric al începutului de secol XX, care asigura o trecere rapidă şi sigură între Ţara Românească şi Ardeal. S-a decis începerea tunelului din ambele direcţii, atât dinspre Sinaia cât şi dinspre Moroieni. Locul de străpungere dinspre Sinaia a masivului muntos a fost ales chiar înainte de intrarea în oraş, pe Platoul Izvor, în apropierea cimitirului oraşului.
Războiul a sistat însă lucrările. În 1941 trupele naziste de ocupaţie au reluat construcţia cu cel mai rapid ritm de până atunci, dar finalul celei de-a doua conflagraţii mondiale, însemnând şi finalul lucrărilor, nu şi al lucrării. În partea dâmboviţeană a tunelului au fost realizaţi 480 de metri, din care doar 100 au fost betonaţi. La vremea aceea au muncit acolo peste 2000 de oameni: nemți, ruşi, cehi, ţigani, unguri, bulgari. Dacă s-ar fi construit până la capăt, tunelul ar fi avut 20 de kilometri şi ar fi fost cel mai mare tunel din România. Nu se cunoaşte nici până în ziua de astăzi adevăratul motiv pentru care a fost închisă această gură de tunel. Circulă însă, o serie de legende locale, potrivit cărora, siguranţa naţională ar fi fost invocată de autorităţile de atunci, dar şi faptul că nemţii aveau îngropată aici o locomotivă unică în toată Europa, iar tehnica nu trebuia să intre sub nicio formă pe mâna ruşilor. În 1985, două echipe de la securitate au detonat intrarea. Unele voci spun că regimul a vrut să ascundă faptul că înăuntru nemţii, în retragere, au executat 100 de localnici care lucrau la tunel. Alţii spun că singura raţiune a fost cea a siguranţei, întrucât doar o parte era betonată. În Sinaia, tunelul există încă, dar a intrat în proprietate privată, după ce zeci de ani a fost depozit de brânză al societăţii de profil din judeţ. Acum, în incinta tunelului funcţionează o ciupercărie.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri