Vechiul Palat al Camerei de Comerț și Indistrie din municipiul Bacău a fost una dintre cele mai impunătoare clădiri ale orașului, construită la începutul secolului al XX-lea. Cu o existență atestată documentar de peste 600 de ani, municipiul Bacău s-a format ca aglomerație urbană beneficiind de poziția sa geografică, situată aproape de confluența râurilor Siret și Bistrița, precum și ca oraș de hotar către Muntenia și Ardeal, poartă de intrare a negustorilor munteni și ardeleni, drum de ieșire a negustorilor moldoveni și polonezi. La jumătatea secolului al XIX-lea, Bacăul oferea imaginea unui orășel cu un viitor nesigur. Zona centrală a urbei era dominată de casa lui Morțun , de oborul de vite, câteva biserici (Buna Vestire, Sfântul Nicolae - ortodoxă, Sfântul Nicolae - catolică, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril - armenească), alte câteva case boierești mai „răsărite”. După obținerea independenței de stat, odată cu consolidarea economică locală și națională, s-au făcut simțite și efectele în evoluția arhitecturii orașului. Edificiile publice construite schimbau aspectul arhitectural. Clădirea Palatului Administrativ (1889), Palatul Ateneului cultural cu turnul de observație pentru pompieri (1896), clădirea Liceului Ferdinand I (1891), cea a gării orașului (1872) „Turnul de apă”, deveneau, rând pe rând, simboluri ale localității. Acestora li se adăugau cele câteva clădiri ale hotelurilor care jalonau strada Centrală. În același timp, s-a intensificat și construirea clădirilor particulare. În vechea zonă centrală a orașului s-au înmulțit casele funcționarilor și reprezentanților tinerei burghezii mici și mijlocii. La începutul secolului al XX-lea, atunci când zona centrală se extindea rapid către periferia orașului, în zona de sud a apărut o construcție care a obținut repede statutul de „palat”. Era o clădire concepută după regulile de compoziție și decorație arhitecturală existente în epocă. Stilul general era unul eclectic, destul de obișnuit pentru acea perioadă, după ce marile curente, cel clasic și apoi barocul care au dominat concepția arhitecturală până la sfârșitul secolului al XIX-lea, se aflau în perioada de declin și erau contestate de promotorii modernismului care avea să se afirme după anii ’30 în arhitectură. Parterul era tratat ca un soclu având bosaje sau asize orizontale pentru a-i sublinia stabilitatea. Ferestrele erau în arcadă, având ancadramente cu decorații florale. Între parter și etaj a fost desfășurat un profil decorativ, care separa cele două niveluri pe tot perimetrul construcției. Etajul era spectaculos, având pe fațada dinspre stradă două logii ample, sub formă de arcade, decorate de asemenea cu ancadramente florale. Se puteau observa elemente decorative inspirate din arhitectura clasică, socluri, capiteluri, chei de boltă și profiluri decorative aplicate. La etaj se mai observa desfășurarea perimetrală a unor pilastri andosați, de fapt, niște decorațiuni obținute prin prelucrarea tencuielilor în relief. Acoperișul era de tip șarpantă iar, în dreptul fațadei principale, acesta primea un fronton sub formă de arc de cerc amintind de frontoanele decorative ale clădirilor baroce. Chiar dacă, pe ansamblu, clădirea putea fi considerată destul de modestă ca valoare arhitecturală, ușor provincială, ea era reprezentativă pentru burghezia din societatea românească a anilor ’20-’30 din secolul trecut. Este vorba despre fostul sediu al Camerei de Comerț și Industrie (C.C.I.) din Bacău. Una dintre instituțiile implicate în influențarea viitorului economic al țării era C.C.I. Bacău. Înființată legal încă din anul 1865, activitatea ei s-a adaptat permanent la modificările ulterioare ale legilor specifice de funcționare. Evoluția crescătoare a comerțului și industriei din România a determinat o creștere a rolului Camerelor de Comerț și Industrie în evoluția economică a țării și activitatea lor a devenit mereu mai complexă. Pentru a satisface noile necesități se impuneau reorganizări ale instituțiilor, creșteri ale schemei de personal și, implicit, ale spațiilor administrative. În anul 1930, C.C.I. din Bacău și-a propus să cumpere o clădire destinată sediului său administrativ. Acțiunea de achiziționare a unui local propriu pentru serviciile și birourile C.C.I. din Bacău a fost declanșată la începutul anului 1930. După mai multe tatonări și negocieri a fost achiziționat edificiul care face obeictul acestei prezentări.Camera de Comerț și Industrie din Bacău a utilizat sediul cumpărat până în „anul 1949, an în care instituția a fost desființată de noul regim politic „popular”. Trecerea în proprietatea statului a bunurilor deținute de industriași, comercianți, în general a celei mai mari părți din proprietatea privată, a făcut ca existența C.C.I. Bacău să nu mai fie necesară.” Clădirea a fost folosită ca sediu al Tribunalului și al Muzeului Regional Bacău și a rezistat fizic până în anul 1967 când a fost demolată pentru a se reamenaja parcul „Libertății” și cartierul muncitoresc din zona aceluiași parc. La actuala intrare în parc, pe fostul amplasament al clădirii, astăzi tronează statuia unui erou al evenimentelor din decembrie 1989.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/09/monede-euro-de-colectie-belgia-18.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri