Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din municipiul Iaşi este un monument de bronz realizat de sculptorul italian Rafaello Romanelli (1856-1928) şi închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite. Statuia a fost amplasată în piaţa centrală a oraşului, denumită simbolic Piaţa Unirii, locul unde s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii în anul 1859, înainte chiar ca numele colonelului Cuza să fie câştigător în alegeri, în mod unanim, la Iaşi şi la Bucureşti. Ideea ridicării la Iaşi a unui monument în cinstea lui Cuza Vodă a fost vehiculată încă din 1873. După moartea fostului domnitor la 15 mai 1873, un grup de tineri studenţi a avut iniţiativa realizării unei subscrieri pentru realizarea unui monument al domnitorului. Iniţiativa a fost reluată şi de către boierul Grigore Ghica-Deleni, urmaş al unei mari familii boiereşti cu moşii prin zona Hârlăului. În anul 1904, s-a format un comitet de iniţiativă alcătuit din: dimitrie Greceanu, Nicolae Iorga, Petru Poni, A.D. Holban, N. Cananău, G. D. Șerban şi alţii, sub preşedinţia lui Grigore Ghica-Deleni. Acesta îi adresează o scrisoare deschisă lui Xenopol invitându-l să sprijine ridicarea monumentului.
Iniţiatorii subscripţiei doreau ca monumentul să fie inaugurat în anul 1909, când se împlinea o jumătate de secol de la „Unirea cea Mică” (24 ianuarie 1859). Desigur s-au resimţit şi piedici în ridicarea monumentului, se credea că acest monument va pune în umbră personalitatea regelui Carol I. În timp de 6 ani de subscrieri, s-au adunat abia 70000 de lei. În plus, guvernul a încercat să contracareze iniţiativa realizării statuii lui Cuza Vodă prin alocarea sumei de 300000 lei pentru realizarea la Iaşi a unui monument al Unirii din 1859, care să nu conţină figura lui Alexandru Ioan Cuza. Statuia lui Cuza Vodă a fost contractată cu sculptorul italian Romannelli. După cum povesteşte Xenopol, „norocul vru ca sculptorul italian, căruia comitetul se adresase pentru a executa statuia, să fie artist tot atât de mare, pe cât de desinteresat. El primi a executa monumentul pentru un preţ care depăşea cu puţin suma adunată”. Romanelli era un sculptor agreat de Curtea Regală a României, el executând înainte şi bustul regelui Carol I de la Castelul Pelişor. Pentru realizarea monumentului, Romanelli s-a documentat, citind cărţi ale unor istorici români şi străini. „Pentru monumentul naţional care va fi ridicat la Iaşi mă documentez mereu, considerându-l una din acele lucrări de care un artist îşi leagă numele pentru posteritate”, a scris el. Autorităţile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piaţa Unirii şi oferind piaţeta din faţa actualului Hotel Continental. Profesorii ieşeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol şi A.C.Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestaţie de protest a cetăţenilor Iaşului şi a studențimii ieşene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în faţa „hanului Petru Bacalu", unde, pentru prima dată, s-a jucat Hora Unirii. În cele din urmă, cu prilejul audienţei din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soţia lui A.D. Xenopol a reuşit să-l înduplece pe monarh să subscrie şi el pentru construirea monumentului cu suma de 10000 de lei „spre marele necaz al partidului liberal”.
Într-un articol din „Opinia” din 24 septembrie 1910 se relatează că: „... Augustul nostru suveran a binevoit sã subscrie cu zece mii de lei pentru monumentul marelui său predecesor, spulberând astfel toate zvonurile cã ar fi contra comemorării în bronz a marelui Domnitor ...”. Astfel, autorităţile locale au acceptat amplasarea statuii în Piaţa Unirii. Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezenţa regelui Carol I, a principilor Ferdinand şi Carol. Regele Carol I a rostit cu acest prilej următoarele cuvinte: „Primul rege al României îşi îndeplineşte o sfântă datorie către primul Domnitor al ţărilor surori unite, aducând în faţa acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă, care vă rămâne de-a pururi nestinsă în amintirea poporului". În ziua dezvelirii au participat o mulţime de locuitori, mulţi în costume naţionale, s-au pavoazat clădirile din jur cu steaguri şi covoare populare, s-au ţinut discursuri înflăcărate de către mai mulţi istorici ai neamului românesc precum Xenopol şi Iorga. În numele sătenilor a vorbit Dumitru Solomon. În Evenimentul din 14 iunie 1912, poeţii George Topârceanu şi Mihai Codreanu au publicat versuri ocazionale sub titlul Odă la statuie, versuri adresate regelui Carol I:
Sire, Alteţe Regale,
Va sta în cartea vremii, cu aurite slove,
Că voi, prezentul falnic şi mândru viitor,
Venit-aţi în cetatea cucernicei Moldove
Să salutaţi p-al ţării întâiul Domnitor..."
(...)Mulţi voievozi purta-vor cununa asta încă,
Dar Tu, pe soclul vremii, întâiul străluceşti,
Căci Tu ai dus întâiul, pe umăru-ţi de stâncă
Zidirea întregistă a Ţării Româneştii!".
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza este reprezentată în mărime supranaturală, fiind aşezată pe un soclu şi un piedestal de piatră albă de granit de Italia, având împreună 6,5 metri înălţime. Statuia este realizată din bronz şi are o înălțime de 3,5 metri. Domnitorul este înfăţişat în celebra sa uniformă de ofiţer şi învăluit de mantia princiară. O replică a statuii se află în Piaţa Unirii din Craiova. În grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentați în mărime naturală de către acelaşi sculptor: Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu şi generalul Ioan Emanuel Florescu. La baza soclului, pe toate cele patru laturi, sunt amplasate coroane de bronz în interiorul cărora se află câte o placă cu o dată istorică:
- pe latura din faţă - 5/24 januare 1859 - alegerea ca domnitor a lui Cuza în Moldova şi în Ţara Românească
- pe latura din dreapta - 17 decemvrie 1863 - Cuza promulgă "Legea secularizării averilor mânăstireşti"; în urma aplicarii ei, 25% din teritoriul ţării devenea patrimoniul statului
- pe latura din spate - 2 mai 1864 - Cuza dizolvă dizolvă Adunarea Legiuitoare şi promulgă o nouă constituţie, care întărea puterea domnului în detrimentul legislativului şi o nouă lege electorală care sporea considerabil numărul alegătorilor
- Pe latura din stânga - 11 fevruarie 1866 - detronarea lui Cuza
În partea superioară a spatelui soclului se află un hrisov de bronz pe care sunt înscrise meritele lui Cuza. Peste hrisov se află stema Principatelor Române, realizată tot din bronz.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/info-numis-mondo-63.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri