În ianuarie 1897, se năștea Ana Aslan, nume complet, Ana Vasilichia Aslan,mezina unei familii de armeni din Brăila, cu valențe intelectuale. La nașterea sa, tatăl Mărgărit Aslan avea 54 ani, iar mama Sofia Aslan (fostă Popovici), era mai tânără cu 20 de ani. Familia Aslan a acordat o mare atenție educației celor patru copii. Băieții, Bombonel și Sergiu, au devenit ingineri chimiști, licențiați la Dresda, în timp ce Angela, sora mai mare, avea un talent remarcabil pentru arte, pictură în special. Mezina familiei, Ana, a fost profund marcată de moartea tatălui survenită după o grea suferință, când ea avea 13 ani. Moartea tatălui său, preocuparea de a înțelege bătrânețea și de a găsi o modalitate de a inversa cursul vieții, au determinat-o să fie interesată ulterior de gerontologie. Ȋn 1922 a absolvit Facultatea de Medicinǎ si apoi și-a desfǎșurat activitatea la mai multe spitale, pana ȋn 1952, cȃnd a fost numitǎ, cu sustinerea unuia dintre mentorii ei, profesorul C. I. Parhon, director al Institutului de Geriatrie din București, funcție pe care a deținut-o pânǎ ȋn 19 mai 1988, când a ȋncetat din viațǎ, la vârsta de 91 de ani. „Eu nu trăiesc în trecut. Eu, în general, trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!” – acestea sunt cuvintele cu care se descria Ana Aslan. Ana Aslan a visat şi a văzut în cercetările ei „leacul”tinereţii, pe care l-a oferit cu mărinimie tuturor celor care l-au cerut. Terapiile și medicamentele Anei Aslan și-au câștigat un renume mondial. Personalitǎți din toate domeniile și de pe toate continentele au apelat la serviciile ei. Printre ele, artiști celebri precum Charles Chaplin, Claudia Cardinale, Sofia Loren, Marlene Dietrich, Kirk Douglas, Frank Sinatra, Salvador Dali, Pablo Picasso, Somerset Maugham, Pablo Neruda, magnatul Aristotel Onassis politicieni ca Charles de Gaulles, Winston Churchill, Iosip Broz Tito, Indira Gandi, Generalul Pinochet, J.F. Kennedy, au folosit medicamentele Gerovital inventate de celebrul doctor român. Medicamentul-minune inventat de prof. dr. Ana Aslan este Gerovital H3, un medicament care a revoluționat speranța de viațǎ. Pentru prima oarǎ, ȋn 1957, Ana Aslan a descoperit efectul Gerovitalului, mai precis al procainei. Ȋn premierǎ, doctorul român a luat ȋn calcul potențialul procainei de a fi utilizata ȋn lupta ȋmpotriva ȋmbǎtrânirii.
Evaluarea clinicǎ a Gerovitalului pe 7.600 de pacienți a determinat omologarea sa ȋn anul 1957 și trecerea la producția de serie sub forma de fiole, iar cinci ani mai târziu și sub forma de drajeuri, cremǎ terapeuticǎ și loțiune capilarǎ. Ȋn anul 1966, cercetǎtoarea ȋnregistra patentul pentru Gerovital H3, ca parte dintr-un program geriatric complet, gândit sǎ se ocupe de toate aspectele vieții unui om care nu vrea sǎ-și simtǎ vârsta ȋnaintatǎ. Programul cuprindea mǎsuri pentru sǎnǎtate, frumusețe, tonus psihic și era o combinație de reguli de viațǎ și de tratamente pentru compensarea lipsurilor fiziologice care vin odatǎ cu vârsta. Bogați și oameni sǎraci, personalitǎți și anonimi, au primit cu toții tratamentul contra ȋmbǎtrậnirii. Gerovital H3 a fost brevetat ȋn peste 30 de țǎri și a fost prima marcă românească de cosmetice înregistrată la Oficiul European de Brevete şi Mărci. Ȋn 1974, prof.dr.Ana Aslan este aleasǎ membru al Academiei Române. Ȋn anul 1980, prof. dr.Ana Aslan a inventat ȋmpreuna cu farmacista Elena Polovrǎgeanu un nou produs geriatric, Aslavitalul, la scurt timp brevetat și introdus ȋn producția industrialǎ. Primește cel de-al cincilea brevet pentru acest produs eutrofizant. Lǎrgește aplicabilitatea terapeuticǎ a Gerovital H3 ȋn special asupra sistemului nervos și cardiovascular. Ana Aslan a fost o femeie foarte cultǎ, poliglotǎ. Vorbea cu ușurințǎ francezǎ, germanǎ, ilalianǎ, englezǎ, spaniolǎ, greacǎ, polonezǎ. Ȋi plǎcea muzica clasicǎ, ȋndeosebi Chopin, dulciurile italiene și bucǎtǎria francezǎ. Era o ȋmpǎtimitǎ iubitoare a cafelei. La Institutul Otopeni se mai pǎstreazǎ ceașca din care a bǎut ultima cafea. A fost o femeie unicǎ, admiratǎ pentru eleganța și inteligența ei, care muncea 12 ore pe zi și care şi-a sacrificat viaţa personală pentru profesie şi crezul său. Prof. dr.Ana Aslan a fost autoarea a peste 300 de lucrǎri, studii, comunicǎri și articole publicate ȋn țarǎ și stǎinǎtate. Ȋncepând din anul 1980 a fondat și condus « Revista românǎ de gerontologie și geriatrie». A fost membru al Societǎții Române de Gerontologie, al Societǎții de Gerontologiedin Chile, al Asociației Internaționale a Femeilor Medic, al Societǎții de Gerontologie din Chile, al Societǎții pentru Cercetǎri privind Alimentele și Substanțele Vitale, al Uniunii Mondiale de Medicinǎ Profilacticǎ și Igienǎ Socialǎ al Academiei de Științe din New York, membru fondator al Confederației Societǎților de Gerontologie din țǎrile latine. Ȋn Elveția, la Palatul ONU din Geneva a primit premiul internațional și medalia « Leon Bernard», distincție acordatǎ de OMS pentru contribuția adusǎ la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei. A fost desemnatǎ Doctor Honoris Causa și doctor emerit al Universitǎții “Braganza Paulista” din Brazilia, distinsǎ cu “Merrito della Republica” in Italia, iar in Grecia, numele ei a fost dǎltuit pe mausoleul ridicat pǎrintelui medicine, Hipocrate, din Thessalia. Marea Doamnă a medicinei româneşti, Acad. Prof. Dr. Ana Aslan a rămas în istorie drept femeia care a învins bătrâneţea. A trǎit o viațǎ ȋn halatul alb s-a dedicat profesiei, a vibrat, a muncit și a urcat pe culmile gloriei medicina. Arhiva cu scrisorile primite de Ana Aslan numără 130.000 de piese expediate din 130 de țări; cuprinde atât scrisori de mulțumire de la pacienți, dar și corespondența profesională cu specialiști din domeniul medical. În întreaga carieră, Ana Aslan a păstrat recunoștință mentorilor săi, chirurgul Toma Ionescu, neurologul Gheorghe Marinescu, fiziologul Daniel Danielopolu și C.I. Parhon, reliefând rolul lor în formarea sa ca specialist ori de câte ori avea ocazia. Spunea că D. Daniepolu și C.I. Parhon au fost vârfuri ale medicinii românești pe care ea nu i-a egalat. După o internare de o săptămână la Spitalul Elias, s-a stins la 20 mai 1988, la vârsta de 91 ani. Și-a dorit o slujbă cu preot și să fie înmormântată în cavoul familiei Kalindero-Danielopolu. Ana Aslan nu a avut moștenitori, bunurile sale intrând în patrimoniul statului. Astfel, din 5 august 1988, 145 de piese din metale prețioase (distincții, bijuterii și alte piese de artă decorativă) au fost păstrate la Banca Națională a României. Ulterior, în vara anului 1991, bunurile care au aparținut Anei Aslan au fost achiziționate de BNR, contravaloarea fiind virată la bugetul de stat.
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/04/filatelie-aniversari-evenimente-200-de.html
-->
Răspunsuri