Cu ocazia zilei naționale a României compania națională Romfilatelia a lansat pe piața filatelică un set de produse dintre care eu vă prezint doar patru blocuri de mărci poștale. Numismatica, un domeniu al colecționarilor pasionați, a preluat în tematica emisiunilor de monede subiecte menite să reflecte evenimente istorice, culturale, aniversări ale unor personalități etc., devenind alături de filatelie o modalitate eficientă de prezentare și promovare a marilor valori prezente în istoria umanității. Banca Națională a României a adunat în tezaurul său numismatic monede valoroase, emise cu ocazia aniversărilor unor mari personalități, a unor momente de referință ale istoriei și a Dinastiei Regale a României. Reproducerea monedelor în imaginile mărcilor poștale este însoțită de portretele personajelor, respectiv de imaginea reprodusă în culorile reale ale Coroanei Reginei Maria.
Marca poștală cu valoarea nominală de 16 lei reproduce Coroana Reginei Maria, existentă pe aversul monedei emise în anul 2015. În compoziția imaginii este încadrată și stema României. Coroana a fost realizată special pentru ceremonialul Încoronării de la Alba Iulia (1922) și se înscrie ca un obiect de tezaur al istoriei naționale. A fost realizată la Paris din aurul donat de un proprietar de mină auriferă din Ardeal. Reversul medaliei prezintă portretul Reginei încoronate cu textul explicativ „Coroana Reginei Maria”. În dat de 21 decembrie 2015 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă cu tema ”Istoria aurului – Coroana reginei Maria”. Pe aversul monedei , în interiorul unui cerc liniar continuu, sunt redate următoarele inscripții și detalii grafice:
- coroana reginei Maria
- inscripția în arc de cerc “ROMANIA”
- stema României
- valoarea nominală “10 LEI”
- Anul de emisiune “2015”
Pe reversul monedei, și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, sunt redate următoarele inscripții și detalii grafice:
- portretul reginei Maria purtând pe cap coroana din aur
- inscripția în arc de cerc “COROANA REGINEI MARIA”.
Moneda are următoarele caracteristicu tehnice:
- valoare nominală - 10 lei
- metal – aur
- titlu – 99,9
- greutate – 1,224 grame
- forma - rotundă
- diametru – 13,92 Milimetri
- margine - zimțată
- calitate – proof
- tiraj – 500 exemplare
Coroana Reginei Maria este confecționată din aur, catifea și pietre: 16 turcoaze, 12 ametiste, 68 opaluri, 32 chrysoprazuri și 16 granate. Tehnica folosită a fost: laminare, turnare, ciocănire, presare, poansonare, sudură, gravare, cizelare şi brunare. Caracteristicile tehnice ale coroanei sunt:
- dimensiunile exterioare ale bazei – 22,5 x 17,5 centimetri
- dimensiunile interioare ale bazei – 21 x 16 centimetri
- greutatea totală – 1952,9 grame
Coroana se prezintă sub formă fleuronată, închisă, cu baza elipsoidală, alcătuită dintr-o bandă frontală, din care se dezvoltă opt fleuroane mari, în formă de flori de crin heraldice şi opt fleuroane mici, în formă de treflă, realizate din tablă de aur. Partea inferioară a benzii frontale este decorată, în tehnica „au repousé”, cu o friză alcătuită din boabe de grâu dispuse oblic, grupate două câte două, mărginită de o triplă bordură, iar restul câmpului este acoperit de o friză din frunze de acant şi vrejuri stilizate, împletite, presărată cu monturi de pietre semipreţioase, turcoaze şi chrysoprazuri, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuroanele mari sunt decorate cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé” şi cu monturi de pietre semipreţioase, turcoaze şi opaluri, dispuse în treflă, alternând cu turcoaze, opaluri şi ametiste sau granate, dispuse în treflă, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuroanele mici sunt decorate cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé” şi cu monturi de pietre semipreţioase, ametiste şi opaluri, dispuse în treflă, ametistele sunt tăiate în două trepte, de formă romboidală, iar opalurile sunt tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuoroanele mari continuă prin opt raze, în acoladă, cu capetele rulate, care se unesc în centrul coroanei, susţinând un glob cruciger, surmontat de o cruce gamata, cu braţele în unghi de 45°, sprijinită, în partea dreaptă, de o perlă de aur. Razele coroanei sunt decorate, în tehnica „au repousé”, alternativ, cu motive geometrice şi vegetale stilizate. Pe partea interioară a coroanei, razele se unesc, prin sudură, cu fleuroanele din care se dezvoltă. În centru, ele se ataşează în jurul unei şaibe circulare cu opt raze, de care este prins, prin sudură şi înşurubare, globul cruciger. Suprafaţa crucii gamate care surmontează globul cruciger este brunată. În zona temporală, coroana este prevăzută cu două pandantive (pendilia sau prependoulia), alcătuite din rame circulare, prinse de baza coroanei, cu câte două verigi. În fiecare ramă sunt înscrise o placă romboidală, înconjurată de un decor vegetal stilizat, realizat prin tehnica ajurării, şi pietre semipreţioase – opaluri, chrysoprazuri şi granate, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Placa din partea dreaptă (poziţie heraldică), decorată cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé”, este timbrată de un scut cu reprezentarea stemei mici a Regatului României (modelul de după 1919, ulterior, consfinţit prin constituţia din 1923), realizată prin gravare. Ecusonul este sudat de placă. Placa heraldică din stânga este timbrată de un scut cu blazonul personal al Mariei, în calitatea sa de principesă de Edinburgh, principesă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, principesă de Saxa-Cobourg-Gotha şi ducesă de Saxonia, titlurile pe care le-a avut până în 1893, până la căsătoria ei cu Ferdinand, principele moştenitor al României. Şi această emblemă heraldică este realizată tot prin tehnica gravurii. Cele două discuri ale pandanţilor temporali continuă cu câte trei lanţuri, două scurte şi unul, cel central, lung, alcătuite din verigi în forma boabelor de grâu, prinse cu mici anouri circulare. Fiecare lanţ are, în punctul de origine şi la mijloc, câte un buton circular, având montat un caboşon cu opal. Aceste atârnătoare se termină cu câte un pandantiv circular, având înscris, în centru, o cruce gamata, cu braţele în unghi de 45°. Lanţurile pandanţilor, precum şi crucile gamate ale pandantivelor au suprafeţele brunate. Baza coroanei constă dintr-o bandă de tablă, de formă elipsoidală, sudată de placa frontală, pe care se află gravată o inscripţie, cu litere unciale, în limba franceză: LES FRERES FALIZE//ORFEVRES//ANCIENS JOAILLIERS//DE LA COURONNE//, cuvintele sunt intersectate şi despărţite de un amplu motiv decorativ vegetal stilizat. Coroana are o căptuşeală din catifea de culoare vişinie, având o bordură de piele şi şase capse. Coroana Reginei Maria, comandată de Parlamentul României pentru ceremonia încoronarii de la Alba-Iulia, a fost realizată la Paris de către casa de bijuterii Falize, din aur transilvănean, dându-i astfel o simbolistică aparte. Designul în stil bizantin, cu motive vegetale, a fost conceput de Costin Petrescu, având, se pare, ca sursă de inspiraţie coroana doamnei Despina-Milița (soția lui Neagoe Basarab), dar ținând cont de dorinţa Reginei Maria de a da o aură medievală înfăţişării sale. Maria a dorit să aibă propria coroană a încoronării, inspirată şi de faptul că în Marea Britanie, în secolul al XX-lea, pentru fiecare regină-consoartă se realizaseră noi coroane, chiar dacă uneori încorporau un element central, de regulă o piatră preţioasă folosită anterior. Un accesoriu neobişnuit pentru coroană sunt acele pendulae. Cele două pandantive au fiecare câte un scut heraldic, unul reprezintă stema Regatului României, iar celălalt însemnele heraldice ce arată ascendenţa Reginei Maria, Casa de Edinburgh şi de Saxa-Coburg-Gotha. Asocierea acestora cu elemente artistice bizantine sugerează continuitatea cu perioada de glorie a statelor medievale româneşti. Este o alăturare unică de simboluri regale, fiind o exprimare a noii identităţi naţionale române dobândite de către nepoata Reginei Victoria. De cele două medalioane sunt prinse câte 3 lanţuri de ambele părţi, reprezentând boabele de grâu, simbol al fertilităţii și al legăturii suveranei cu țara, iar la capătul fiecărui lanţ era o cruce gamată, similară celei din partea superioară a Coroanei. Crucea gamată stilizată reprezintă simboluri religioase cosmice străvechi care se regăsesc adesea şi în arta etnografică românească. Alegerea pietrelor care au împodobit coroana a fost în acord cu viziunea reginei despre romantism: piatra lunii (opal), turcoaz, ametist, granat, turmalin, calcedonit. Comanda coroanei Reginei Maria, conform documentelor din arhiva Falize, a fost înregistrată la 5 august 1921, fiind făcută de către Parlamentul României, prin preşedintele Senatului, generalul Coandă, şi de colonelul Drosso, din partea Regelui Ferdinand. Deşi iniţial urma să fie livrată la 22 ianuarie 1922, costul fiind estimat între 45 şi 50 de mii de franci, coroana a fost livrată la 30 septembrie 1922 şi la un preţ mai mare, de 64 820 franci. Astăzi coroana poate fi admirată în sala tezaur a Muzeului Național de Istorie a României.
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg și Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.” Palatul Vechi al Băncii Naţionale, considerat de arhitectul Ion Mincu „cea mai frumoasă clădire din Bucureşti”, impresionează prin monumentalitate, regularitate, distincție și masivitate, cărora le corespunde la interior, prin contrast, „o amplă şi spectaculoasă dezvoltare foarte bine stăpânită” (Nicolae Lascu), adecvată necesităților estetice și funcționale ale unei bănci centrale de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este prima clădire bancară importantă a Bucureştiului, cea mai impunătoare clădire a unei instituţii din domeniul financiar, ce poate fi comparată cu marile construcţii bancare ale epocii din metropolele europene. Somptuosul edificiu s-a construit între anii 1883 – 1900 în stilul arhitectonic eclectic-clasicist. Palatul s-a realizat după planurile și prin contribuția arhitecților: Cassien Bernard, Albert Galleron, Grigore Cerkez și Constantin Băicoianu. Contrastul dintre caracterul sever şi neostentativ al arhitecturii fațadelor și bogăția decorativă a interioarelor este uşor de observat. Astfel, atât spațiile publice de la parter, cât și spațiile de reprezentare de la primul etaj, surprind printr-o tratare plastică și decorativă de o calitate remarcabilă. Un secol mai târziu, modernizarea şi dezvoltarea activității bancare au făcut improprie activităţii funcţionarilor destinația inițială a spațiilor ample și fastuos decorate de la parterul vechiului palat. Astfel, valoarea artistică și simbolică a impus redarea lor publicului larg, prin amenajarea ca spații de muzeu. Pășind printr-un vestibul larg, bogat decorat și încadrat de coloane și pilaștri angajați, vizitatorul descoperă un spațiu neașteptat de generos, în care este amenajat în prezent Muzeul Băncii Naționale a României. Muzeul are ca element central fosta sală a ghișeelor, cunoscută astăzi ca Sala de Marmură, spațiul cu cele mai mari dimensiuni ale clădirii, desfăşurată pe două registre, parterul şi etajul întâi. Parterul prezintă o succesiune de pilaștri masivi de zidărie, între care erau amenajate odinioară ghișeele pentru lucrul cu publicul. În fiecare pilastru este încastrată câte o casă de bani, folosită de funcționarii băncii pentru activitatea curentă. Etajul întâi prezintă coloane duble, unite prin mici logii de comunicare cu galeria etajului, de unde puteau fi observate direct şi discret activitățile comerciale cotidiene din sală şi de la ghișee. Arhitectura sălii ghișeelor este subordonată destinației sale și este caracteristică sediilor băncilor europene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, amintind de imaginea băncilor și burselor din secolele XVI-XVII, prin organizarea zonei de schimb bancar în jurul unui spațiu dreptunghiular, descoperit, de tip piazzetă, delimitat de cele două niveluri ale clădirii (parter și etajul unu). O menţiune aparte se cuvine acordată acusticii zonei, spartă în centrul sălii și clară pe laterale, proiectată anume pentru a răspunde unei cerințe impuse de păstrarea secretului operațiunilor cu publicul, precursorul limitei de discreţie din actualele bănci comerciale. Ecoul creat anume în sală facilita discreţia discuţiilor funcţionarilor bancari cu clienţii lor la ghişee. Organizarea expoziției numismatice în alveolele laterale ale Sălii de Marmură a urmărit o intervenţie minimală în amenajare, pentru păstrarea autenticităţii construcţiei şi o armonizare echilibrată între opera arhitecturală și exponatele prezentate. Zona centrală a sălii îşi păstrează astfel propriul său discurs. Palatul vechi al BNR, având statut de monument istoric, este situat în municipiul București, Sectorul 3, Strada Lipscani, nr. 25.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/06/filatelie-marea-unire-in-numismatica.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri