Simbol al Brăilei, Ceasul-turn a fost ridicat în urmă cu mai bine de un secol, pornind de la ideea unui filantrop care a iubit oraşul-port de la Dunăre. Este un monument unic în România, atât prin aspectul său – la graniţa dintr neobaroc şi Art Nouveau –, cât şi prin înălţimea lui de peste 11 metri. Monumentul, denumit „Orologiul de la Dunăre“, a fost construit în 1909, ca o împlinire a visului unuia dintre cetăţenii de onoare ai oraşului. Este vorba despre Petru Naum care, în 1898, a donat municipalităţii, prin testament, 8.000 de lei aur pentru ridicarea „unui turn din metal, cu un ceasornic mare în vârf, în Piaţa Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Superba piesă de mobilier urban din centrul Brăilei este realizată din metal şi a fost produsă de firma cehă Carol Sakar.Ceasul are patru cadrane îndreptate către principalele patru străzi din oraş. De un albastru pur, monumentul istoric oglindeşte culoarea apei Dunării. De la început, orologiul-turn a fost considerat o piesă de mobilier urban extrem de preţioasă, deoarece în epocă ceasurile publice se montau fie în turnurile bisericilor, fie pe alte construcţii administrative, fiind destul de rar construite ca obiective de sine stătătoare. Turnul a fost realizat din tablă, ranforsată în interior, cu profile metalice prinse în nituri, de firma cehă Carol Sakar. Mecanismul special a fost făcut la München, de firma Johann Neher -un mecanism cu greutăţi, proiectat să se armeze o dată la trei zile. Din cauza structurii de rezistenţă a turnului de susţinere, sistemul de greutăţi nu poate face cursa completă,astfel că orologiul cu patru cadrane trebuie întors mai des.
În anii ’50, după instaurarea regimului comunist în România, pe vârful turnului metalic au fost aşezate secera şi ciocanul – şi nu a fost singura mutilare pe care a suferit-o acest monument. De-a lungul timpului, orologiul a trecut prin trei recondiţionări, în 1968, 1993 şi 2011, care i-au schimbat aspectul exterior. Atât decoraţiunile originale, cât şi cele patru cadrane au avut parte de modificări care, din păcate, au ştirbit din frumuseţea originală a monumentului. „Ceasul a fost «reconstruit» în 1968, atunci plasându-se în partea superioară însemnul comunist cu secera şi ciocanul, abandonat între timp. În partea de jos, spre vest, este pictată o corabie cu pânze, prezentă adesea şi în vechile sigilii ale oraşului. Cu timpul, velierele au fost înlocuite cu bastimente propulsate de maşini cu aburi, cu zbaturi sau elice. Ceasul din centru a fost reper temporal pentru toţi trecătorii care se aflau în drum spre port sau spre gară. La fel de mult, el este şi un reper sentimental, întâlnirile la ceas intrând în obişnuinţa întregului oraş“, spune istoricul Ionel Munteanu. Cadranele au fost schimbate la un moment dat, însă cine a făcut acest lucru nu era de meserie şi nici nu s-a documentat pentru a respecta normele din domeniu, spun specialiştii. Mai mult, cifrele romane erau aşezate invers decât ar fi normal. În 2011, Primăria a vopsit orologiul, folosind o vopsea specială, epoxidică, pentru ca acesta să fie protejat de rugină pe o perioadă cât mai îndelungată. De 10 ani, ceasul-turn este întreţinut de Ionel Miu, un ceasornicar profesionist cu care Primăria Brăila are încheiat un contract de prestări servicii. Din cauza vechimii, dar şi a structurii de rezistenţă a turnului de susţinere, orologiul trebuie întors o dată la 48 de ore. Bătrânul orologiu din Piaţa Traian a fost afectat de cutremurul din 22 noiembrie 2014. Cadranul dinspre strada Împăratul Traian s-a spart în două, iar Primăria a luat măsuri pentru înlocuirea acestuia. Cadranul în cauză a fost schimbat, folosindu-se înscrisuri conforme cu cele originale, din 1909. Pentru că nu mai există nicăieri în ţară un ceas de asemenea dimensiune şi vechime, Primăria Brăila l-a înregistrat în urmă cu câţiva ani la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Casa Memorială 'Panait Istrati' din Brăila a fost concepută pentru a-l aduce acasă, pentru totdeauna, pe Panait Istrati, cel care a dus atât de departe numele și renumele Brăilei. Imobilul care găzduiește Casa Memorială este înscris în Lista Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, și a fost cunoscut, la începuturi, sub denumirea de ''Casa Grădinarului''. Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezești a determinat, cu precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, preocuparea primarilor brăileni pentru reorganizarea spațiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus și angajarea unor specialiști în domeniu. Astfel, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est a Grădinii Publice, s-au construit bufetul, locuința grădinarului și serele. Pe acest amplasament a fost construită, cu funcțiunea de locuință și purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială 'Panait Istrati'. După 1947, clădirea își păstrează destinația administrativă, dar este trecută în administrarea sectorului 'Spații verzi' din cadrul Primăriei Brăila. Cu prilejul centenarului nașterii scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială 'Panait Istrati', inaugurată la 10 august 1984. Deși Panait Istrati nu a locuit niciodată aici, clădirii i-a fost atribuită această destinație, deoarece autorul 'Chirei Chiralina' prefera spațiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării și a împrejurărilor. Niciuna din clădirile în care Panait Istrati a locuit în Brăila nu s-a păstrat. În această fostă casă a grădinarului a fost reconstituit universul vieții lui Panait Istrati, scriitorul fiind, astfel, adus acasă, în orașul său natal. Aici sunt valorificate expozițional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soție a scriitorului, Margareta Istrati. Pălăria, pipa, ochelarii, trusa de birou, geanta și pantofii, lucrurile personale care îl evidențiau în societate pe Panait Istrati, stau cu mare cinste în Casa Memorială din Grădina Mare. Aici mai poate fi admirat un samovar adus de Istrati din Rusia Sovietică. Este o casă care i-a fost dăruită scriitorului Panait Istrati, în semn de recunoștință, pentru faptul a purtat numele Brăilei peste tot în lume. Muzeul se află în imediata apropiere a Casei Thuringer, loc unde Panait Istrati a locuit în copilăria sa, având în vedere faptul că mama sa a lucrat ca menajeră la această familie. O lungă perioadă, Casa Memorială 'Panait Istrati' a avut cu totul altă destinație decât o merita. În anii '70, aici funcționau două cercuri ale Casei Pionierilor, iar la subsolul clădirii erau depozitate carturile pe care pionierii învățau tainele conducerii auto. Din anul 1984, clădirea și-a reprimit oficial calitatea de Casă Memorială. În anul 2008, a intrat într-un amplu proces de restaurare și consolidare. Reabilitarea Casei Memoriale 'Panait Istrati' a făcut parte dintr-un amplu proiect de modernizare a Centrului Istoric al Brăilei, în valoare de peste 10 milioane de euro, realizat printr-un program Phare, care a vizat reabilitarea a încă trei clădiri de patrimoniu din zonă, respectiv Centrul Cultural 'Nicăpetre', Muzeul Brăilei și Secția de etnografie. Lucrările de reabilitare a Casei Memoriale 'Panait Istrati' au fost inaugurate pe 16 aprilie 2011, exact când se împlineau 76 ani de la moartea scriitorului brăilean.
Dacă își place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/06/filatelia-monumente-brailene-de-cultura.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri