Ion Cantacuzino, cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondatorul școlii românești de imunololgie şi patologie experimentală, care s-a născut la data de 25 noiembrie 1863 în București și a decedat la data de 14 ianuarie 1934 tot în București. Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Începând cu anul 1986 a publicat lucrări despre sistemele și funcțiile fagocitare în regnul animal și despre rolul fenomenelor electro fiziologice în mecanismele imunitare. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită Metoda Cantacuzino, metodă folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în anul 1926 vaccinul BCG, având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei.

Ion Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos și holerei în timpul primului război mondial și în campania antimalarică. Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române, din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris. Numeroase universități i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa: Lyon – 1922, Bruxelles – 1924, Montpellier – 1930, Atena – 1932 și Bordeaux – 1934. 

 

Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, extrem de important pentru România, a urmat Tratatului de Pace de la Versailles, din 28 iunie 1919, consfințind hotărârea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Tratatul de la Trianon a fost negociat și semnat din partea României de Profesorul Ion Cantacuzino, ministru fără portofoliu la Ministerul de Externe din Guvernul Alexandru Vaida Voevod și Nicolae Titulescu, fost ministru de externe. Recunoașterea statului unitar român (realizat la 1 Decembrie 1918) de către marile puteri a fost o misiune extrem de dificilă care a trebuit să fie susținută nu numai de către Casa Regală și politicieni, dar și de personalități de seamă ale românilor din mediul academic și științific. Una dintre aceste personalități care a fost purtătoare a mesajului poporului român către reprezentanții marilor puteri și a celorlalte țări implicate în tratatele de pace a fost profesorul Ion Cantacuzino, bine cunoscut în Franța, ca partener al Institutului Pasteur din Paris, om de știință și de cultură apreciat în Europa și în relații amicale cu mai mulți politicieni.

*** 

http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/02/filatelie-personalitati-romanesti.html

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Topics by Tags

Monthly Archives

-->