Microbul fotbalului dar și al rugbyului a pătruns în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, adus de studenți români, ce învățau afară, și mai precis în Anglia. În jurul anului 1888 grupuri de tineri băteau mingea de cârpă în vecinătatea Aradului și Timișoarei. În anul 1902 la Arad a luat ființă “Societatea de fotbal” iar la Timișoara – „Clubul Atletic Timișoara (CAT)”. Până la 1 decembrie 1912 fotbalul românesc a fost condus de Asociația sporturilor atletice și apoi, până în 16 februarie 1930, de către Comisia centrală de fotbal din cadrul FSSR (Federația societăților sportive din România). Fenomenul fotbal nu a ocolit nici Valea Jiului, bășica de bou sau mingea de cârpă fiind bătută în zona minei Dâlja și a actualului Brădet. Ca echipament sportiv jucătorii purtau șorturi și cămăși albe, care mai târziu a fost marcate cu o bandă neagră. Urmare a acestui lucru viitoarea echipă Jiul a adoptat culorile echipamentului de joc în alb negru, valabile și astăzi.
Documentele vremii precizează că în anul 1919 s-a înființat Clubul Atletic al Minerilor Petroșani (C.A.M.P.) care folosea echipament de joc tot în culorile alb și negru. Această echipă a reușit să joace pe un stadion propriu construit în anul 1922 în zona actualului parc Carol Schreter din Petroșani.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/11/info-numis-mondo-121.html
-->
Răspunsuri