Mahalaua Moșilor (vechi cartier bucureștean), intră în tradiția târgurilor și a locurilor de desfacere a unor mărfuri artizanale fiind, în acelasi timp, loc de distractie, de iesire în aer liber la un mic și o bere… Despre acest târg s-a scris că s-a născut drept urmare a unei bătălii din 1632, pe timpul lui Matei Basarab, bătălie care a avut loc unde azi este Oborul. Voievodul abia înscăunat a fost atacat de Radu Ilieș, fiul lui Alexandru Voda Ilies care, venit din Moldova cu oaste de turci, tătari și moldoveni, voia să-i ia tronul lui Basarab Voda. Bătălia a durat două zile și s-a soldat cu morți de ambele părți. Voievodul a hotărât că în fiecare an să se faca slujbe și pomeniri pe locul bătăliei “din apropierea Târgului de Afară”. Cu timpul “Targul Mosilor, mai ales in prima jumatate a secolului al XX-lea,, a devenit un adevarat centru de comert si “un club popular” de distractii pentru bucurestean. Targul, care se desfasura in preajma Inaltarii Domnului, la 40 de zile dupa Paste, pastrand inca obiceiul initial de slujba de pomenire si parastas, era organizat sub patronajul Regelui Carol I, si avea un protocol in care erau incluse primirea cu paine si sare de catre primarul Capitalei a regelui si a familiei regale si contemplarea, dintr-un chiosc special amenajat, impodobit cu ghirlande de frunze de stejar, a Targului in joia Mosilor, cand era de fapt toiul Mosilor, toiul balciului…”Constantin Bacalbașa redă conversațiile pe care le avea regele cu meșteșugari populari care își expuneau marfa și cu negustorii care aveau prăvălii deschise în targ. Târgul Moșilor avea “forma unor semicercuri, taiate de mai multe linii drepte” unde erau stradutele in care forfotea lumea, “ca la Mosi”. Erau: umbrare pline cu jucarii, bijuterii false, ceramica, bratari, maruntisuri, panorame, roata norocului, carciumi, corturi cu calusei, circuri, restaurante, fotografi la minut, berarii, dulapuri, prajini de incercarea puterii, olari, rogojineri, lingurari, albieri, vanzatori de cruci de piatra si de lemn, tuicari (cei ce vindeau tuica preparata in casa), vanzatori de strachini, de cosuri, de oale, de butii pentru vin etc. intr-un cuvant, balci mare! Circulatia cu tramvaiul cu cai si mai ales cu “Imperiala” (o platforma descoperita asezata deasupra vagonului) era deliciul bucuresteanului, care putea imparti bezele si flori, bucurandu-se de vizita la Mosi. În anul 1924, Târgul Moșilor se modernizează încercând să depășească stadiul primar și se transformă la inițiativa Primarului Capitalei în expoziție anuală. Un târg de mostre după modelul celor din apusul Europei. O societate din Viena “Luna Park” a adus în Târgul Moșilor montagne russe, troleibusul (un fel de tramvaie mici electrice conduse de doritori), Zidul Morții pentru motocicliști.
Paralel a rămas și bâlciul tradițional, cu lanțuri, cu roata norocului, si altele. Ușor, ușor, țăranii nu mai manifestă atracție pentru Târgul Moșilor, nu mai găseau farmecul de altădată. Însă, veselia din Târg și resturantele și berăriile, mai pastrează amprenta de altădată a bâlciului tradițional. Aici cânta cu mare succes Maria Tănase:„ La Moși, cu Maria lui Tănase” sau Gică Petrescu care lansa”Du-mă acasă măi tramvai…”. Calea Moșilor, vechea Uliță a Târgului de Afară nu mai păstrează decat urme vagi ale celei mai populare si mai cunoscute artere comerciale a Bucurestilor. Treptat au dispărut prăvăliile și cârciumile, simigeriile și iaurgeriile de pe Calea Moșilor. Casele cu un etaj, case ale unor mari negustori, cu grădină și chiosc înconjurat de flori au dispărut și ele sub lama buldozerului. Au mai rămas doar câteva străzi; Făinari, Episcopul Radu (fosta stradă Birjarilor), Calusei, Vaselor. Acestea mai păstrează urme timide ale unor locuri care aduceau parfum de veselie și bunăstare în Bucureștii de odinioară.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/08/aszod-ungaria.html
-->
Răspunsuri