Carol I – domnitor și primul rege al României (20 aprilie 1839 Sigmaringen – 10 octombrie 1914 Sinaia) - este omul de la care a pornit totul: familia regală, statul modern, țara independentă și suverană. Rând pe rând, an de an, sub domnia acestui rege european, România a dobândit instituţii, modernitate şi statornicie. După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României opţiunea românilor de a-și alege principe străin s-a îndreptat spre Principele Carol de Sigmaringen. Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen, că fusese ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685969 de voturi, iar împotrivă doar 2248. Coincidenţa făcea ca 20 aprilie să fie ziua de naştere a Principelui Carol, care devenea Domnitor al Principatelor Române Unite chiar în ziua în care aniversa 27 de ani. Plebiscitul este recunoscut de către Marile Puteri după o jumătate de an, la 24 octombrie 1866. La 28 aprilie 1866, proaspăt aleasa Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea Principelui Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6 abţineri. Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, a primit cheile oraşului Bucureşti, a depus jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române. Elita politică din Principatele Române împlinea, astfel, vechea dorinţă a aducerii pe Tronul ţării a unui principe străin, capabil să unească definitiv Moldova şi Ţara Românească, să stingă pentru totdeauna rivalităţile dintre familiile domnitoare pământene, să stabilizeze ţara, să o modernizeze şi să îi confere prestigiu internaţional. Domnitorul Alexandru Ioan I însuşi era convins de necesitatea înlocuirii sale cu un principe străin. La 10 mai 1866, Carol I rostea următorul legământ:“Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea.”Prin simpla sa prezenţă, prin demnitatea apartenenţei la una dintre cele mai ilustre familii ale Europei, dar şi graţie curajului personal, Principele Suveran Carol a zdruncinat definitiv ultimele rămăşiţe simbolice ale vasalităţii faţă de Imperiul Otoman. Vizita sa la Constantinopol, în octombrie 1866, în cursul căreia s-a comportat faţă de Sultan ca un şef de stat, şi nu ca un vasal, a confirmat procesul ireversibil de ruptură faţă de Poartă. Aceeaşi demnitate o va arăta Carol şi aliatului rus din Războiul de Independenţă. Atunci când Țarul Alexandru al II-lea ameninţă, în 1878, după încheierea războiului, cu dezarmarea armatei române, în cazul în care România s-ar fi opus anexării sudului Basarabiei de către ruşi, Carol I îi răspunde că trupele române vor putea fi nimicite, dar nu dezarmate. În timpul lungii sale domnii, Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei. În anul 1875, bugetul ţării ajungea la cifra de 100 de milioane de lei, dublul celui din 1866, iar în 1903, la 218 milioane. Între anii 1865 şi 1874, suprafaţa arată a crescut cu o treime. În 1890, producţia de cereale a ţării a fost de 3 700 000 de tone; în anul 1903, aceasta ajungea la 5 500 000 de tone. Între anii 1880 şi 1914, România a exportat 80 de milioane de tone de cereale, situându-se printre cele mai importante ţări exportatoare de cereale din lume (a doua din Europa, după Rusia, şi chiar pe primul loc la exportul de porumb, înaintea Statelor Unite)13. Numărul întreprinderilor industriale mai mari a crescut, între 1866 şi 1877, de la 39 la 17314. România avea şi importante zăcăminte de petrol care o plasau, în jurul anului 1900, printre primele trei ţări producătoare de ţiţei din lume, după Statele Unite şi Rusia. Leul românesc era o monedă puternică, echivalentă cu francul francez şi care putea fi utilizată ca valută forte peste tot în Europa. Populaţia a crescut, iar procesul de industrializare şi urbanizare a fost constant.În ciuda tuturor frământărilor politice, uneori violente, a demagogiei, corupţiei şi lipsei de măsură a unora dintre politicieni, Carol I a reuşit să consolideze sistemul de partide şi să impună alternanţa la Guvernare a celor două mari partide structurate după model occidental şi conduse de bărbaţi politici de mare anvergură: Partidul Naţional Liberal (reprezentat prin I.C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Ion Ghica, Vasile Boerescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Spiru Haret, V.A. Urechia, Emil Costinescu, Nicolae Ionescu, Vasile Lascăr)15 şi Partidul Conservator (cu lideri ca Manolache Costache Epureanu, Petre P. Carp, Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Gr. Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Nicolae Filipescu, generalul Manu). Prosperitatea şi stabilitatea au adus o dezvoltare fără precedent a culturii, artelor şi ştiinţei. În timpul domniei lui Carol I, scriitori ca Eminescu, Caragiale, Creangă, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu, Slavici, Macedonski, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt.O. Iosif, I.Al. Brătescu-Voineşti, Al. Vlahuţă modelează limba literară; B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, Constantin Erbiceanu, Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Vasile Pârvan, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga scriu istoria naţională; de filologie se ocupă Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, Ion Bianu; Simion Mehedinţi creează şcoala de geografie; Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Vasile Conta disciplinează gândirea şi ridică nivelul cultural al societăţii; se afirmă compozitorul George Enescu, pictorii Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, sculptorul Karl Storck, actorii Matei Millo, Aristide Demetriade, fotograful Carol Popp de Szathmáry; ştiinţele beneficiază de nume ca Spiru Haret, P.S. Aurelian, Anghel Saligny, Carol Davila, Grigore Antipa. Apar societăţi culturale, se publică reviste. În această perioadă funcţionează „Junimea“, vârful efervescenţei intelectuale şi al schimbului liber de idei, care editează revista „Convorbiri literare”. O enumerare ca aceasta nu ar putea să acopere niciodată diversitatea şi dinamismul acestei elite a spiritului românesc. Pionierat şi consolidare, geniu şi meticulozitate, dispute şi dialog sunt câteva dintre trăsăturile elitei românești din acea vreme, vie şi plină de resurse. România şi-a consolidat statutul de putere regională şi de „arbitru balcanic“ prin participarea victorioasă la cel de-al doilea război balcanic, încheiat la 28 iulie/10 august 1913 cu semnarea Tratatului de la Bucureşti, prin care România obţinea Cadrilaterul. Regele Carol I a primit bastoane de mareşal atât de la Împăratul Germaniei, cât şi de la ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, care l-a şi vizitat în România, în 1914, şi care avea să sfârşească tragic, împreună cu familia, sub gloanţele bolşevicilor. Carol este descris, în literatura vremii ca un bărbat mai degrabă mic de statură, dar de o mare demnitate. A impus respect într-o lume plină de incertitudini şi a făcut din micul său regat un stat respectat şi stabil. A fost un suveran distant, sever şi măsurat, bucurându-se de o autoritate excepţională. A avut vocaţie de lider şi a condus România în momente politice şi istorice dificile, pe care le-a traversat plin de curaj. Întemeietorul Regatului român a murit la Sinaia, în ziua de 27 septembrie 1914, la ora cinci şi treizeci de minute dimineaţa. Avea şaptezeci şi cinci de ani, dintre care domnise patruzeci şi opt. Carol I a fost înmormântat la Curtea de Argeş, locul ales de el ca necropolă a familiei regale a României.
Muzeul Brăilei s-a născut odată cu biblioteca publică a oraşului, fiind întemeiat la începutul anilor '80 ai veacului al XIX-lea. Atunci, mai precis la sfârşitul anului 1880, la 3 noiembrie, în Conferinţa profesorilor din cadrul gimnaziului real din Brăila 8 din cei 10 profesori: Şt. C. Hepites, I. Guliotti, Z. Deimeze, Iordan Dimitriu, I.C.Tacit, Pr. M. Guzianu, Drag. Constantinescu şi Atanasie Popescu - directorul acestei instituţii de învăţământ au hotărât să supună subscripţiei publice înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu pe lângă gimnaziu. Deşi prima instituţie muzeală în Brăila a luat fiinţă prin Decretul Regal nr. 2134/23 august 1881, bazele secţiei de arheologie s-au pus abia la 2 iunie 1955, când a avut loc, practic, o refondare a instituţiei. În 1955, nu exista nici o piesă de arheologie în colecţiile muzeale, iar din actualul judeţ Brăila erau cunoscute doar două descoperiri, ambele fortuite: cazanul scitic de la Scorţaru Vechi şi un fragment de vas neolitic de la Nazâru (Siliştea). O serie de observaţii şi descoperiri arheologice erau menţionate în cunoscutul „Chestionar Densuşianu'', dar manuscrisul, încă inedit, se află la Biblioteca Academiei Române. Unele cercetări arheologice de suprafaţă fuseseră efectuate la Nazâru, în 1932, de I. Nestor, iar la Şuţeşti de R. Vulpe. Astăzi, patrimoniul muzeal cuprinde peste 15000 de piese, iar repertoriul arheologic al judeţului Brăila include peste 60 de localităţi, cu aproape 100 de descoperiri (situri arheologice, morminte, tezaure, descoperiri izolate). La baza constituirii colecțiilor muzeului brăilean stau importantele donații ale profesorului Ștefan Corciova („preparate umede”, materiale didactice utilizate la orele de biologie: etichete de produse alimentare şi cosmetice, filumenie, piese filatelice, utile doar ca obiect de studiu pentru că modul de păstrare şi de prezentare erau contrare normelor în domeniu – în loc de clasoare, bandă adezivă şi hârtie milimetrică; bancnote româneşti şi europene, unele interesante, cum ar fi emisiunile de bilete ipotecare emise în România anului 1877, asignatele franceze sau bancnotele emise de Banca Austro-Ungară care au circulat în ţara noastră după 1 decembrie 1918) și farmacistului Paul Bălcănescu (obiecte din varii domenii, grupate, în mare, în cele de interes arheologic, istoric şi de artă). După descoperirea epavei monitorului otoman Hevzi Rahman, scufundat pe canalul Măcin în timpul evenimentelor de la 1877, patrimoniul secţiei se îmbogăţeşte cu piese transferate de pe nava dezafectată – arme, instrumente de navigaţie și obiecte de uz gospodăresc. Ca urmare a unor cercetări minuțioase ale profesorului muzeograf brăilean Liviu Mihăilescu, au fost descoperite multe obiecte din domeniul ocupaţiilor tradiţionale. Practicarea pescuitului ca ocupaţie principală este ilustrată prin monoxilele folosite la transportul pe apă şi prin instrumentarul propriu-zis, alcătuit din ostii, harpoane, plase de diferite tipuri şi capcane. S-au descoperit numeroase unelte agricole şi meşteşugăreşti, unice la nivelul patrimoniului naţional. Continuitatea păstoritului, şi mai ales a păstoritului transhumant a fost atestată prin vechimea unor piese datate 1857 sau 1888. Un loc aparte îl ocupă meşteşugurile casnice, reprezentate prin varietatea textilelor de interior: scoarţe, ştergare, obiecte de port etc. Numeroase piese achiziţionate sau donate au constituit primele colecţii etnografice ale Muzeului Brăilei. Prima intenţie de constituire a unei colecţii publice de artă la Brăila se datorează colecţionarului Anastase Simu (1854 - 1935). El a donat în anul 1928, „scumpului ...oraş natal Brăila", 30 de lucrări de artă pentru a fi expuse în saloanele primăriei. În 1938 primăria şi-a creat un serviciu cultural care a preluat Pinacoteca, dezvoltând patrimoniul acesteia. În anul 1950 Pinacoteca a devenit instituţie independentă căreia, în 1955, i s-a schimbat denumirea în Muzeu de Artă, integrat ca secţie de artă Muzeului Brăilei în anul 1967. Şef al Secţiei de Artă până în anul 2001 a fost Ana Maria Harţuche, astăzi pensionată. Muzeul se poate vizita şi azi în Piaţa Traian la nr.3. Secţia de Ştiinţe ale Naturii a muzeului se află amplasată în Parcul Monument. Clădirea Secţiei are în compunerea ei: o sală de expoziţie permanentă, o sală de expoziţii temporare, o sală cu acvarii cu peşti exotici şi un laborator de conservare-restaurare. Ea s-a inaugurat în anul 1964. După 1973 sunt dezvoltate majoritatea colecţiilor, atât prin achiziţionarea de piese, cât şi prin cercetarea de teren. Astfel, iau fiinţă colecţiile de botanică (colecţia Horeanu), de malacologie (colecţia Grossu), de entomologie (colecţiile Peiu şi Weber), fiecare în parte numărând câteva mii de piese, sau cele de ornitologie, mamalogie şi geologie, cu un număr mai redus de exemplare. Deschiderea, în 28 octombrie 1977, în strada Cetăţii nr. 70, a «Expoziţiei permanente cu caracter memorial „Dumitru Panaitescu Perpessicius”» a însemnat inaugurarea Secţiei Memoriale în cadrul Muzeului Brăilei. În timp, secţia a crescut, atât prin numărul caselor memoriale cât şi prin numărul pieselor achiziţionate, transferate sau donate acesteia. Astfel, în 10 august 1984, se deschide publicului, Casa Memorială „Panait Istrati”, situată în Grădina Publică, unul dintre locurile preferate ale scriitorului. Achiziţionarea unor piese care au aparţinut filosofului de origine brăileană, Vasile Băncilă, a făcut posibilă, inaugurarea, în decembrie 1996, a unei săli expoziţionale „Vasile Băncilă” în strada Caragiale nr. 32. Deși pe cărțile poștale apare că muzeul era situat pa strada Galați, adresa actualizată a sediului central al muzeului este Piața Traian, nr.3.
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/04/info-numis-mondo-114.html
-->
Răspunsuri
Mulțumesc frumos pentru această frumoasă prezentare.