Medalia jubiliară “Ardealul Nostru” este o piesă comemorativă din aur, emisă la 15 ianuarie 1945 cu scopul de „a încrusta în aur evocator ziua dezrobirii Ardealului de Nord și pentru a transmite și a se moșteni din generație în generație amintirea concretă a acelor pagini de istorie”. A fost emisă pentru a comemora eliberarea celor 11 județe din Ardealul de nord, încorporate de Ungaria fascistă, în urma Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940. Enumăr câteva din carecteristicile tehnice ale medaliei: formă – rotundă, diametru – 21 miliemtri, greutate – 6,55 grame, compoziție – aliaj aur și cupru (90% aur), tiraj – 1 milion de exemplare și gravori: Haralamb Ionescu (avers) și Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan (revers). Cantul medaliei este neted și are gravat textul, în limba latină: « NIHIL SINE DEO », în limba română Nimic fără Dumnezeu, deviza monarhiei române. O astfel de medalie se putea cumpăra contra a 15000 de lei de către cel care cumpăra titluri de stat în sumă de 50000 de lei. Pe avers, au fost gravate efigia lui Mihai Viteazu, efigia regelui Ferdinand și efigia luiMihai I, parțial suprapuse, spre stânga. Circular, în jurul celor trei efigii grupate, este gravat textul ARDEALUL NOSTRU și anii 1601, 1918, 1944. Pe revers, în centrul piesei, a fost gravată acvila încoronată aflată pe stema României, iar sub gâtul acvilei, în arc de cerc, denumirea statului emitent, ROMANIA. De jur împrejurul acvilei, în sens trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Sălaj, Ciuc și Someș. Deși nu avea curs legal, piesa Ardealul Nostru a circulat și în calitate de monedă, datorită valorii sale intrinsece. Moneda-medalie Ardealul Nostru a fost emisă și cu scopul de a distribui cetățenilor români o parte din aurul aflat în depozitele Băncii Naționale a României, pentru a-l proteja de confiscarea de către autorităților sovietice de ocupație. După mai puțin de 3 ani de la emiterea medaliei Ardealul Nostru, la 15 august 1947 s-a dat o lege care prevedea că aurul, valutele și alte mijloace de plată străine trebuiau cedate Băncii Naționale a României. Persoanele care aveau în proprietate sau în posesie valorile specificate, erau obligate să le cedeze Băncii Naționale a României, contra plății în lei, la cursul oficial, în termen de 15 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial. Aceeași lege arăta că cine încalcă dispozițiile acestei legi va fi pedepsit cu confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate, cu închisoare de la 5 la 25 de ani și cu amendă, care era egală cu de cinci ori valoarea pieselor confiscate. Potrivit aceleiași legi denunțătorii și constatatorii erau premiați cu câte 10% din valorile confiscate.
Mihai Viteazul sau Mihai Bravu a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, ce s-a născut în anul 1558 în localitatea Târgu de Floci (o localitate dispărută ce a existat cândva în zona de vărsare a râului Ialomița în Dunăre) și a murit, fiind ucis, la data de 9 august 1601 la Turda. A fost domnitorul Țării Românești în perioada anilor 1593 – 1600.
Ferdinand I a fost al doilea rege al României de la 10 octombrie 1914 și până la moartea sa. El s-a născut la data de 12/24 august 1865 la Sigmaringen și a decedat la data de 20 iulie 1927 la Sinaia. În anul 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, primind gradul de sublocotenent. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tubingen, pe care le-a absolvit în anul 1889. Începând cu acealși an a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată. În data de 29 decembrie 1829 s-a căsătorit cu prințesa Maria Alexandra de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria. Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul primului război mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva
Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzoleren. La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu vechiul regat. În data de 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari. În anii care au urmat primului război mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.
Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.
Monumentul ostașului român este un monument istoric amplasat în centrul municipiului Carei, el fiind opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Monumentul a fost inaugurat în anul 1964, în prezența ministrului Forțelor Armate de atunci, Leontin Sălăjan. Complexul monumental este realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 metri, adâncimea de 5 metri și înălțimea de 12 metri. Acest ansamblul monumental comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: "Glorie ostașilor armatei române, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei".
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/05/ro-m-on-124.html
-->
Răspunsuri