Bătălia de la Baia (14/15 decembrie 1467) a fost o confruntare între domnul Moldovei - Ștefan cel Mare şi regele Ungariei, Mathias I Cornin, determinată de apropierea lui Ştefan de Polonia şi de faptul că Ungaria îl adăpostea din anul 1459 pe rivalul acestuia, fostul domn Petru Aron; la rândul său, Ştefan atacase ţinuturile secuieşti (1461), Chilia (1462) şi sprijinise răscoala nobililor din Transilvania (1467). În aceste condiţii, Mathias Corvin decide să-l pedepsească pe Ştefan şi să-l înlocuiască cu Petru Aron, pe care-l adăpostea şi care-i făgăduise ascultare. În noiembrie 1467, regele maghiar trecea pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40000 de oameni (după alte surse, de circa 25000), îndreptându-se spre Suceava. Poposind la Târgu Trotuş, la 19 noiembrie, iar apoi la Roman, căruia îi dă foc la 7 decembrie, Mathias Corvin părăseşte Valea Siretului, pentru a înainta pe sub munţi. Înainte de ultima etapă a campaniei, care viza Suceava, regele maghiar îşi stabileşte tabăra, pentru un scurt răgaz, la Baia, unde se afla sediul unei episcopii catolice şi o colonie de sași. După lupte de hărţuire pe traseul urmat de oastea maghiară, Ştefan decide să dea bătălia decisivă la Baia, pentru a opri înaintarea regelui maghiar. După unele surse, domnul dispunea de circa 20000 de luptători, iar după altele, de circa 12.00. Inferioritatea numerică a moldovenilor nu poate fi pusă la îndoială. Atacul s-a produs noaptea, iar cronicarul polon Jan Długosz povesteşte cum Ştefan„gândind că a venit momentul în care cu puţini să-i bată pe mulţi, lăsând caii şi bagajele în tabără, a sosit la Baia doar pedestru şi uşor şi, incendiind oraşul din câteva laturi, în noaptea de 15 decembrie a năvălit peste unguri, ţinând lupta amestecată până în revărsatul zorilor, iar mulţi unguri căzând...; craiul Matiaş, rănit în trei locuri, dar nu mortal, ca să nu cadă în mâinile românilor, a fost scos din locul bătăliei. Partea cea mai mare a oştilor ungureşti revenind la munţi şi aflând drumurile înţesate cu arborii care fuseseră tăiaţi de moldoveni, a ars carele şi bogăţia şi îngropând 500 de bombarde, pentru ca moldovenii să nu se poată folosi de ele, a trecut în fugă în Ardeal... Se spune că în acea bătălie au pierit 10.000 de unguri: au fost prinse şi câteva steaguri ostăşeşti, pe care Ştefan vodă le-a trimis regelui polon Cazimir IV (1447 – 1492) prin solii săi, în semn de biruinţă”.”
Relatarea lui Jan Długosz se apropie considerabil de modul cum însuşi Ştefan a descris lupta de la Baia, într-o scrisoare adresată regelui Cazimir, fiind foarte probabil ca Długosz să fi avut acces la aceasta, pentru redactarea cronicii sale. Biruinţa lui Ştefan ar fi fost şi mai deplină, dacă o parte a oştirii, condusă de vornicul Crasneş, ar fi atacat aşa cum plănuise domnul. O posibilă trădare a unei părţi a boierimii este sugerată şi de executarea, după bătălie, a 24 de mari boieri, între care şi vornicul Crasneş, alţi 40, de rang mai mic, fiind traşi în ţeapă. După dezastrul din Moldova, Mathias Corvin probabil a dorit să întreprindă o expediţie de revanşă, dar evoluţia situaţiei internaţionale, îndeosebi izbucnirea războiului ungaro-boem, nu i-a mai permis. În schimb, Ştefan a mai întreprins în anii 1468 şi 1469 două expediţii de represalii în Transilvania, în cursul cărora, în condiţii neclare, a fost prins Aron Vodă şi executat. Victoria lui Ştefan de la Baia a aşezat pe baze noi relaţiile moldo-maghiare şi a întărit prestigiul intern şi internaţional al domnului.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/06/info-numis-mondo-116.html
-->
Răspunsuri