Colegiul Național Pedagogic “Constantin Cantacuzino” din municipiul Târgoviște este o instituție de învățământ în care studiază aproximativ 1400 de elevi de ciclul primar, gimnazial și liceal. Unic în județ prin profilul său vocațional-pedagogic, a căpătat în timp identitate de școală apostolică. Devenit din anul 2010 Școală Europeană și menținând titlul în 2013, în 2016 și 2019, colegiul promovează un mediu educațional bazat pe flexibilitate, creativitate și inovație pentru a forma personalități puternice, pragmatice, de success, în concordanță cu valorile școlii, cu principiile și valorile europene și internationale. Instituția practică un demers didactic ce urmărește dezvoltarea dimensiunii europene în educație, fapt certificat și prin obținerea titlului de Școala eTwinning. Aici se formeaază personalități puternice, pragmatice, de succes, în concordanță cu valorile școlii, cu principiile și valorile europene și internaționale, Adresa de corespondență a instituției este: Strada George Cair, nr. 3.
***
Constantin Cantacuzino stolnicul, a fost un boier din Țara Românească, recunoscut drept un reprezentant de seamă al umanismului în spațiul cultural român, cu aplecare spre domenii precum istoria și geografia, care s-a născut în anul 1639 ți a decedat la data de 7 iunie 1716. A făcut studii la Constantinopol și Universitatea din Padova. El este autorul unei istorii neterminate a Țării Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor. Frate al domnului Șerban Canatacuzino, Constantin stolnicul a fost proclamat la moartea acestuia el însuși domn, însă a refuzat, preferând să îl urce în scaun pe nepotului său de soră Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei căruia a condus multă vreme din umbră politica externă. În numele voievodului, dar și în nume personal, stolnicul a purtat corespondență cu cancelariile importante ale vremii. În 1707 a escaladat un conflict latent al Cantacuzinilor cu Brâncoveanu, ceea ce a dus la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale, deși fiul său și alți nepoți cantacuzini au fost promovați în continuare în dregătorii înalte. Urmare a studiilor făcute a devenit un excelent cunoscător al culturii italiene, având cunoștințe temeinice de limbă italiană și latină, și al sferei culturii grecești. Pe plan politic Constantin Cantacuzino a fost adeptul unei linii antiotomane și a pledat pentru apropierea de Rusia și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. Alături de fiul său, Ștefan Cantacuzino, a fost executat în noaptea de 6 spre 7 iunie 1716 la Constantinopol, sub acuzația colaborării cu austriecii. Pe lângă corespondența cu renumite personalități politice, diplomați și cărturari ca Gherasim Cretanul, Antonio dall'Acqua, Albano Albanese sau Bonvicinius, stolnicul Cantacuzino a lăsat posterității caiete de note istorice și o operă istorică fundamentală, Istoria Țării Rumânești dintru început (1716), care analizează critic un material extrem de bogat, cuprinzând autori antici, bizantini și occidentali. Lucrarea este redactată la inițiativa lui Ferdinand Marsigli și susține cu multă fervență, combătând opiniile contrare, originea romană a poporului român și continuitatea sa pe teritoriul Daciei, acumulând mărturii despre teritoriul și locuitorii acestui stat, despre războaiele daco-romane și romanizarea Daciei. Cantacuzino subliniază faptul că românii se deosebesc de popoarele vecine prin capacitatea lor de a rezista vitregiilor istoriei, evidentă mai ales în menținerea structurilor politice proprii. Se poate afirma că sfârșitul secolului al XVII-lea în cultură este dominat de această figură reprezentativă a lui Constantin Cantacuzino. Ceea ce l-a ajutat în susținerea ideii continuității populației romanizate la nord de Dunăre ulterior retragerii aureliene este atitudinea critică pe care acesta o abordează față de izvoare. Stolnicul îi considera „rumâni” și pe cei aflați în Ardeal și Moldova, argumentând apartenența la acest neam prin limba pe care o vorbesc. Un document valoros pentru cultura română îl constituie catalogul bibliotecii lui Constantin Cantacuzino, care conține printre altele și o listă a cărților tipărite în principatele române la sfârșitul veacului al XVII-lea.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/12/info-numis-mondo-146.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri