Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Găinești este un sat cu 1953 locuitori, din comuna Slatina, județul Suceava.
Acest sat se desfășoară de-a lungul râului Suha Mică și a afluenților acestuia. El este situat la o depărtare de 34 kilometri de municipiul Fălticeni. Satul își trage numele de la primul descălecător Simion Găină. Prima mențiune documentară referitoare la această localitate o întâlnim într-un hrisov de pe timpul lui Ștefan cel Mare, datat din 15 septembrie 1498, apărut într-un "Codice" al Humorului. Primele exploatări ale lemnului de rezonanță din România s-a făcut începând cu anul 1866 de către firmele germane: Gustav Eicher și Kissing Mohlmann în pădurile: Fărcașa, Borca, Pintec, Bistra, Bicaz, Mălini, Nehoiu și Palanca. Cele două firme aveau fabrici proprii la: Piatra Neamț, Găinești, Straja, Palanca și Nehoiu. Satul Găinești-Suceava este considerat unul dintre primele centre de exploatare a lemnului pentru fabricarea instrumentelor muzicale din țara noastră. Piesa este rotundă cu diametrul de 22 milimetri și este confecționată din cupru, fiind opera gravorului Carniol-fiul. Aceste pseudomonede aveau putere circulatorie doar pe raza localității Găinești și puteau fi utilizate doar la cantina fabricii de unde puteau să își procure cele necesare traiului (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, unele necesare lucrului la pădure, etc).
Aceste jetoane se primeau și în avans ca parte din salariu. Sistemul era similar actualelor tichete de masă. Gustav Eichler, comerciant german, s-a stabilit în România, în anul 1866, fiind interesat de extragerea și industializarea lemnului de rezonanță, folosit în producerea instrumentelor muzicale. Beneficiind de avantajele legii de încurajare a industriei autohtone, el a luat în exploatare parte din pădurile deținute de Domeniul Coroanei de la Mălini. Lemnul de rezonanță era exportat în țări din Europa (Franța, Germania, Anglia) dar și peste ocean. Prin darea în exploatare a fabricilor de exploatare a lemnului s-a dat de muncă tineretului și femeilor din Găinești, căci adulții lucrau la tăierea pădurilor și transportul buștenilor. Localitatea a supoartat o puternică transormare, fiind denumită de călători “Piciorul Parisului”. În vederea sprijinirii și într-ajutorării financiare a angajaților, în anul 1908, la Piatra Neamț s-a înființat Casa de ajutor reciproc “Gustav Eichler”. Odată cu începerea primului război mondial fabrica își oprește activitatea și Gustav Eichler este suspectat de spionaj în favoarea Austro-Ungariei. După naționalizarea din anul 1948 fabrica este mutată la Fălticeni, înființîndu-se acolo un Combinat de Prelucrare a Lemnului. (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/11/verviers-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri