Vasco da Gama este un pod suspendat care traversează râul Tagus în apropierea Lisabonei, în Portugalia. Este cel mai lung pod din Europa, cu o lungime totală de 17.200 de metri - 10,7 mile; podul traversează estuarul râului Tagus legând oraşele Sacavém şi Montijo. Construirea podului a început în 1995 şi traficul rutier a început pe 29 martie, 1998, după doar 18 luni. Acest pod care pare ca nu se mai termină este un pod pe cabluri pentru a carui constructie s-au facut eforturi foarte mari. S-au luat masuri speciale pentru a proteja o specie locala de pasari. Peste trei sute de familii ale acestei specii au fost relocate pentru a permite constructia podului. Podul este unul extrem de solid si a fost proiectat sa reziste unui cutremur de cinci ori mai puternic decat cel din 1755, care a devastat Lisabona. Peste podul Vasco da Gama trece o autostrada cu trei benzi pe fiecare sens. Podul este format din mai multe secțiuni. Dintre acestea, 0,8 km este podul propriu-zis și restul sunt viaducte. Podul are o structură de cabluri. Adică, trava principală atârnă deasupra apei, susținută de mai multe rânduri de cabluri groase, extra-rezistente, care, la rândul lor, sunt fixate pe stâlpi înalți. Partea principală a podului are o deschidere principală de 420 de metri și deschideri laterale de 203 metri. Înălțimea stâlpilor în formă de H este de 150 de metri. Aici drumul trece la o înălțime de 45 de metri deasupra apei, ceea ce permite trecerea pe sub el a unor nave destul de mari. Este de remarcat faptul că aproape nimeni nu folosește această oportunitate, deoarece principalul port maritim al Lisabona este situat înaintea podului. Viaductul central cu o lungime de 6351 metri are 80 de tronsoane lungi de 78 metri si se sprijina pe 81 de stalpi. Unele suporturi sunt scufundate în suprafața inferioară la o adâncime de 95 de metri. Viaductul de sud are o lungime de 3825 metri. Există 84 de tronsoane lungi de 45 de metri și 85 de suporturi. Construcția acestui pod a fost necesară pentru a reduce încărcătura pe Podul 25 Aprilie (acesta este numele real al unui alt pod peste râul Tagus), care se află la 15 kilometri spre vest. Noul pod a costat 1,1 miliarde de dolari au fost cheltuiți pentru dezvoltare și construcție. Podul a fost împărțit în 4 părți, fiecare construită de o companie diferită, întregul proces fiind supravegheat de grupul independent de companii Lusoponte. Construcția podului a început în februarie 1995 și a durat în total 3 ani. Dintre acestea, lucrările pregătitoare au durat un an și jumătate, iar timpul rămas a fost procesul de construcție în sine. Podul a fost deschis traficului pe 29 martie 1998. Pe șantierul de realizare a podului au lucrat 3300 de oameni în același timp. Tariful de trecere a podului variază de la 2,8 la 12 euro în funcție de dimensiunea mașinii. Taxa se percepe doar pentru trecerea podului de la sud la nord, trecerea de la nord la sud este gratuita. Podul este proiectat pentru 120 de ani și, conform calculelor, este capabil să reziste la viteze ale vântului de până la 250 km/h și la un cutremur puternic. Lățimea podului este de 31 de metri. Acest lucru a făcut posibilă amplasarea a 3 benzi auto pe fiecare sens de mers. Podul permite viteze de până la 120 km/h, cu excepția unei secțiuni în care viteza este limitată la 100 km/h. În ceață, ploaie și vânt puternic, limita de viteză este de 90 km/h. La realizarea podului constructorii au fost foarte atenți la mediul înconjurător, unele dintre viaductele au fost construite în așa fel încât să păstreze mlaștinile de sub ele. Chiar becurile de iluminat sunt astfel orientate astfel încât lumina să nu cadă direct pe râu. Volumul total de beton utilizat în construcție este estimat la 730000 metri cubi. Greutatea structurilor de oțel ale podului este de 100000 de tone. Pe pod s-au montat 73 cabine telefonice pentru urgențe, pe ambele sensuri conectate la o camera de control.
Construcția grandioasă s-a încheiat cu o sărbătoare la fel de grandioasă, care a intrat de trei ori în Cartea Recordurilor Guinness.
- Pe 22 martie 1998 s-a pus pe pod o masă cu lungimea de 5050 m, în spatele căreia încadrează 15 mii de oameni;
- Pentru masă bucătarii portughezi au pregătit cea mai mare feijoada din lume (un fel de mâncare cu fasole și diverse tipuri de carne);
- 15 mii de farfurii au fost spălate doar cu 1 litru de detergent.
Traficul oficial pe pod a început o săptămână mai târziu, după o sărbătoare în masă - pe 29 martie 1998
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/04/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-51.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri